Publicat în Dana Pătraşcu

Numai El


Dumnezeu îmi pune-n pană
daruri numai când iubesc,
Dumnezeu îmi stoarce-n cană
leacul sfânt, ca să zâmbesc.

Fără Dumnezeu nu-mi cântă
nicio mierlă, niciun cuc,
nicio floare nu mă-ncântă,
nici nu stau, nici nu mă duc.

Dumnezeu îmi dă putere
să-mi duc crucea grea... sau fină,
îmi aduce mângâiere
când rămân fără lumină. 

Fără  Dumnezeu mă doare
trupul, gândul și ... durerea,
fără Dumnezeu nu-i Soare,
El îmi e toată averea.

Dumnezeu a fost cel care
m-a-nvățat să merg, să zbor
să-ngrop lacrima-n uitare,
să nu mă topesc de dor. 

Fără Dumnezeu nici noaptea,
în vis, nu te-aș fi avut,
Dumnezeu a vrut ca moartea
să ne fie ca un scut.

Numai El m-a dus pe drumul
pe care-a știut mai bine,
a îndepărtat tot fumul
să pot ajunge la tine.

Publicat în Dana Pătraşcu

Rugăciune



Ți-am cerut o viață-ntreagă,
după nevoi și dorință,
să îmi aduci în ogradă
ceea ce crezi de cuviință.

La fiece rugăciune
îți ceream, Doamne, de zor,
să faci o sfântă minune
să mă lecuiești de dor!

Ți-am cerut, Doamne, iubire,
doar un strop, să-mi fac năframă,
mi-ai readus fericire
de nu mai știu cum mă cheamă.

Nu mai puteam de durere,
de chinuri nu-ți mai vorbesc,
de-acum nu mai am ce-ți cere,
de acum îți mulțumesc!

Mulțumesc cu toată viața,
mulțumesc cu toată clipa,
mulțumesc cu dimineața,
agoniseala, risipa...

Mulțumesc pentru durere,
pentru lacrimi și furtuni,
pentru urlet și tăcere,
mulțumesc pentru minuni!

mulțumescu-Ți Doamne Sfinte
pentru ceea ce-mi oferi,
pentru vers, pentru cuvinte,
pentru tot ce-am trăit ieri...

Publicat în Dana Pătraşcu

Doar așa…


Am visat că zburam
pe brațele tale
catifelate, blânde,
din clipă în clipă,
ca albina din petală în petală,
mă încărcam cu energie
și îmi linișteam spasmele sufletului
cu capul pe pieptul tău…

Am visat…
ce păcat că nu am dormit niciodată…
am avut așa de mult de trăit,
de supraviețuit,
de scris,
de lăcrimat,
încât
am uitat
fereastra deschisă
și somnul mi-a zburat
în timp ce-ţi ascultam visele…

au venit zorii…
și ce dacă???

O să-mi treacă…
toate trec…
numai proștii rămân la fel,
eu nu am timp…
zbor…

Zboară cu mine,
doar ți-am dat aripi…
te-am învățat să le folosești,
numai că
acest zbor nu e unul oarecare…
zborul meu…
zborul pe care încerc să ți-l implantez în clipă,
este unul deosebit…
e greu,
știu,
doar aripile mele au fost mereu din stâncă…
și totuși…
Dacă vrei să zbori lângă mine,
mai întâi trebuie să privești Cerul…
El există…
și eu…
suntem fiii Lui…

 

 

Publicat în Dana Pătraşcu

Iubire veșnică


Lupt cu laptele și mierea să-ndulcesc al vieții chin,
nopțile-mi răpesc puterea de-a mă feri de venin,
lupt cu lacrima pe buze să-mi gust stropii reci de ploi,
dar descopăr că lumina s-a topit în amândoi.

Lupt cu mine și cu zborul care mi-a fost destinat,
descopăr că revolverul spre tâmpla mea-i înclinat.
Lupt cu pașii lumii noastre să-mi descopăr viitorul,
trecutul mă urmărește pătând cu noroi covorul.

Lupt cu teama de-ntuneric și cu spaima de lumini
îngrozindu-mă la gândul c-am să mor printre străini,
c-am să dăruiesc iubire celor ce n-o înțeleg
și-am să primesc la răscruce drumul care să-l aleg…

Lupt cu tot ce mă-nconjoară să-mi pot câștiga menirea,
iarna asta mă-nspăimântă, îmi distruge răstignirea.
Lupii urlă-n haine albe cât îi țin vreascurile,
ploaia curge-n lacrimi dalbe pe toate geamurile…

Lupt cu strada cea pustie să-i despletesc trecătorii,
fiindcă nu a fost să fie lacrimă-n urma ninsorii,
nici crăiese-n strai bezmetic rătăcind din văi în munți,
doar oceane de durere pentru cei ce plâng desculți.

Lupt cu șoaptele pe ramuri și cu rădăcina-n păr
să-mi pun mofturile-n hamuri, viața într-un adevăr,
să m-obișnuiesc cu gândul că oricât îmi e de greu
totdeauna-am fost iubită și voi fi de Dumnezeu.

Publicat în Dana Pătraşcu

Nopți de granit


Aștept să mi se facă seară,
Să-mi scutur ochii de necaz,
Să mă adormi pe prag de vară
Sărutând râul din obraz…

Mi-aș pune zborul pe hârtie
Adăugându-i fulgi de cer,
Nimeni pe lume să nu știe
Ce-nseamnă lacrimă și ger.

Mi-aș pune lacrima pe soare
Să mă ascund sub curcubeu,
Să vă rămân pe veci datoare
Cu versul de la Dumnezeu…

Aștept să mi se facă iarnă
De sub nopți dure de granit
Lumina să mi se discearnă
Din trupul ars în jar mocnit.