lacrimile mele strălucesc pe foaie


aşteptam lumina binefăcătoare
să-mi inunde ochii loviţi de coşmar,
să-mi sărute geana, ce-n lacrimi amare
mi-au scăldat iubirea
fără de hotar.
        .
am răcnit în noapte, surd, să nu m-audă
nicio stea polară, niciun zvâc de bici,
m-au strivit sub neguri, care-n ger asudă
să-mi oprească zborul…,
umbre mult prea mici…

aşteptam sărutul pur, ca o speranţă,
aninat pe frunte, în gânduri curate,
să-mi trimită-o clipă dorul în vacanţă,
să iubesc pedeapsa
primită în rate.

las în urmă stropii rătăciţi de ploaie
zbor peste năluca unui vis pierdut,
lacrimile mele strălucesc pe foaie,
îmi construiesc drumul,
de la început.

Doar în El


 

 

Am ucis un gând în faşă
Devenind o criminală,
L-am lovit cu o cravaşă
Până l-am strivit pe coală.

M-am luptat cu soli de pace
Ce-ncercau să-l reînvie
Dar, o lacrimă dibace
L-a distrus pentru vecie.

Timpul încerca să-l spele
De suspine şi dureri,
Ciripit de rândunele
Prin petalele de ieri.

L-am ucis, lăsând aripa
Să plutească-n crezul său,
Ador să-mi descopăr clipa
Cu-ncredere-n Dumnezeu.

El e singurul ce-mi ştie
Sufletul misterios,
Doar în El, pentru vecie
Mă încred, visând frumos.

Cei ce vor să mă doboare
Din orice motiv minor,
Ştiu că n-au nicio culoare
Sub lumina stelelor.

 

 

 

O mamă ca oricare


Când din grabă te împiedici
Cazi, genunchiul ţi-l răneşti,
Când primeşti de la puternici
Lovituri copilăreşti,

Sănătatea te trimite
Chiar pe patul de spital,
Când l-a şcoală nu ţi-admite
Costumul de carnaval,

Când primeşti o lovitură
De la cine nu te-aştepţi,
Când viaţa-ţi pare prea dură,
Ai tot timpul să le-ndrepţi.

Când te supără-o alergie,
Când pierzi casă, bani, averi,
Când te simţi o păpădie,
Te ridici şi nu disperi.

Când te seacă o durere
După orice accident,
Dumnezeu îţi dă putere,
Doctorul medicament.

Când te prinde-o ploaie rece
Toamna, fără de umbrelă,
Bei un ceai călduţ şi-ţi trece,
Răceala-i… o bagatelă.

Când iubitul te înşeală
Cu alt trup, mult mai frumos,
Este-o imensă greşeală
Să simţi că e dureros.

Când din viaţa ta dispare
Un bunic sau un părinte,
Totul arde, totul doare,
Totuşi, păşeşti înainte.

Când dărui fără măsură
Şi primeşti un şut în dos,
Îţi este de-nvăţătură
Să devii mai inimos.

Când dai viaţă, dai iubire,
Dai tot ce-ai agonisit
Şi n-ai nici-o mulţumire…
Te întrebi cu ce-ai greşit… ?!?

Nimic nu este mai rău
Ca atunci când te loveşte
Sânge din sângele tău,
Simţi că cerul te striveşte.

Nimic pe această lume
Nu poate lovi mai tare
Decât, când pruncul îţi spune:
Eşti o mamă ca oricare…

Mi-aş tăia sufletu-n două


Uneori mi-aş tăia viaţa pur şi simplu-n două părţi,
Două drumuri diferite, două pagini, două hărţi,
Două vise împlinite, poate trei sau nici măcar
Dar, cu lacrimile mele, orice-aş face-ar fi-n zadar.

Mi-aş acoperii coşmarul şi durerile cu rouă,
Cu petale de narcise, trandafiri tăiaţi în două,
Raze de soare finuţe, mângâieri cu fulgi de nea
Dar, din nopţi, umbrele crude mi-ar ocupa orice stea.

Pe un taler al balanţei, vrând-nevrând s-ar năpusti
Toate lacrimile mele, din adâncul inimii,
Le-aş pune-n recipiente mult prea mari pentru o viaţă,
Călăuză mi-ar rămâne doar iubirea şi-o speranţă.

Uneori gândesc că poate, toate sunt din vina mea,
N-am rostit cuvântul care să-mi alunge viaţa grea,
Nici în scutec, nici în şcoală, nici măcar la tinereţe
N-am ştiut să-mi trăiesc viaţa folosind mai multe feţe.

Mi-am dus crucea cu migală chiar dacă m-a gârbovit,
Mi-am ascuns sub vers durerea şi apoi l-am dăruit,
Am pus lacrimilor rime şi le-am metamorfozat
Să pară totul o joacă de suflet cicatrizat.

Uneori când noaptea vine cu praf de stele pe vers
Mi-aş tăia sufletu-n două, să pară totul invers,
Alteori aş spăla-n lacrimi tot trecutul dureros
De-aş putea păşi o clipă pe un drum mai luminos.

Cred că stelelor le pasă


Vara s-a scurs printre suspine,
Toamna mă frânge-n nopţi târzii,
Adorm cu dor imens de tine
Înlăcrimând alţi zori de zi.

Chiar crezi că stelelor le pasă
De-acest imens covor de frunze?
Chiar crezi că visele mă lasă
Să-mi hrănesc sufletul cu pânze?

Luna şi-a distrus jumătatea,
Soarele-i palid ca şi mine,
Deşi nu mă-ngrozeşte moartea,
Îmi este tare dor de tine!

Chiar crezi că stelelor le pasă
De-nmormântarea frunzelor?
E clar că toamna mă apasă
Să-mi mistui sufletul de dor.

Purific nopţile cu lacrimi,
Serile-n versuri învelesc,
Probabil am vreo zece inimi
De-aceea supravieţuiesc.

Chiar crezi că stelelor le pasă
C-adorm mereu cu tine-n gând,
Aşteptând să te-ntorci acasă?
Se sting şi ele… rând pe rând.

Mai stai o noapte!


Mai stai o noapte, dragul meu!
În linişte să te sărut,
Să mă topesc la pieptul tău,
Să nu spui că ţi s-a părut
C-a trecut timpul în zadar.
Să capturăm stelele toate,
Să le sorbim dintr-un pahar,
Întreaga seară, întreaga noapte.
.
Mai stai o noapte, dragul meu,
O noapte doar să te iubesc,
Să-i mulţumesc lui Dumnezeu
Că mi-a dat dreptul să zâmbesc.
Mai stai o noapte pentru toate
Nopţile care vor urma,
Să-mi picuri elixir şi poate
Durerile îmi vei curma.
.
Mai stai o noapte, dragul meu
Să-ţi mângâi pletele-n tăcere,
Să uit de tot ce-a fost mai greu
Când noaptea-mi dăruia durere.
Mai stai o noapte pentru mine,
Să pun deoparte amintirea
Clipelor şi te du cu bine,
Intactă-am să-ţi păstrez iubirea.

Ajută-mă, iubitul meu!



Ajută-mă, iubirea mea,
Să urc pe norii mei, o clipă!
Trimite-mi sărutarea ta
Să scap de-aici, mi-e tare frică!
Lumea e-aşa cum ştii de rea,
Azi m-au lovit cu tot şi toate.
Ajută-mă, iubirea mea!
Nu ştiu cui să mai dau dreptate.

Ajută-mă doar cu-n cuvânt,
Să mă ridic din lan de jar,
Dintre rafalele de vânt,
Să uit, te rog, de-acest coşmar!
Ajută-mă, cum faci mereu
Cu sufletul tău minunat
Să uit de tot ce-mi face rău,
Să nu mai plâng neîncetat!

Ajută-mă, iubirea mea,
Să ies dintre aceşti nămeţi
Ridică-mă pe palma ta,
Să uit de spini şi de săgeți!
Ascunde-mă sub brațul tău,
Cum numai tu o faci, mereu.
Astăzi prea mulți mi-au făcut rău,
Ajută-mă, iubitul meu!