Atât cât cerul nu m-a răstignit


nu mă întreba ce-am scrijelit în soare,
nu pune umbre peste-al meu surâs,
nu biciui, ştii bine, nu mă doare
fiindcă sub versuri lacrimi am ascuns.
.
ce-am eu aici, un singur munte poate
să defrişeze lent, filă cu filă,
doar el mi-a dat o viaţă cât o noapte,
el a rămas în strofe fără milă.
.
nu mă întreba ce-am răstignit, cu grijă,
să nu-mi răpească lacrimile corbii,
mi-am pus atele-n suflet rupt de-o schijă
în care se holbau cu groază orbii.
.

de voi muri cu tine-n gând, iubite,
voi ştii că de prisos nu m-am jertfit,
ci te-am păstrat ca pe o rugăminte
atât cât cerul nu m-a răstignit.

Reclame

Sub stele aurii


am luat o bancă, azi, prizonieră,
ca martor ocular al fericirii,
eu poet trist din altă emisferă,
tu înger sfânt în mrejele iubirii.
.
am făcut dragoste în văzul lumii,
mi-ai sărutat atent filă cu filă,
ignorând toate feţele mulţimii
mi-ai dezgolit aripa de acvilă.
.
ai aşternut în inima-mi flămândă
petalele speranţei purpurii,
am făcut dragoste un ceas într-o secundă
în văzul tuturor… sub stele aurii.

Zadarnic


„-M-aş arunca de la etaj”
I-am răspuns fratelui mai mic
„Însă, nu am destul curaj
Bârfa vecinilor să stric.”

M-ar da la ştiri în astă seară,
Învinuindu-mă c-am spart
Parbrizul unuia ce-n vară
Difuza „Nunta” lui Mozart.

La ora cinci, când toţi vecinii
Se vor uita la Pro-Tv
Să-i vadă Innei noastre, sănii
Şi-n visul lor să-i mângăie.

Sau după Festivalul berii,
Învăluit în fumul dens,
Sfidând iluzia tăcerii
Care gonea în unic sens.

Nu mai contează-n ce minut
Ştirea aceasta-ar fi pe post,
Nici de s-ar comenta tăcut
Nu cred că ar avea vreun rost.

Am să-mi pun aripi din şindrilă,
Cum a făcut cândva Manole

Şi voi zbura din filă-n filă

Fără itinerar…, busole.

În locul unde voi opri
Versul să curgă plin de har,
Fântâna mea de poezii,
Întregii lumi, s-o dau în dar.

 

Purtându-ți dorul


 

Am privit în ochi iubirea
Ca pe-o divă grațioasă,
Într-o zi când nemurirea
Se târa ca o țestoasă.

I-am dat apă, să se spele
Pe-obrazul catifelat
Și-am pornit-o printre stele
Cu gândul cel mai curat.

Am privit în ochi iubirea
Într-o zi cu nori și ploi,
Se născuse nemurirea
Pe-obrazul filelor sloi.

I-am dat aer să respire,
Curcubeu să înflorească,
I-am dat șoapta de iubire
Balsamul să-i folosească.

Am privit în ochi iubirea
Ca pe-un zeu, neputincioasă,
Se născuse din clădirea
Stelelor pe bolta joasă.

I-am dat visul nepătat
Născut în zori fără ceaţă,
Și cerul ce ne-a scăldat
Lacrimile de pe faţă.

Am privit în ochi iubirea,
Cerului să-i redau zborul
Și-am capturat fericirea
Sub aripi, purtându-ți dorul.