Publicat în Dana Pătraşcu

Dorul tău nu mă mai doare


Am plâns cât primăvara-n care
Ochii tăi m-au vrăjit subit,
Azi dorul tău nu mă mai doare,
Nici nu mai plâng, am obosit.

Am plâns în viaţa asta dură
Cât Dunărea învolburată,
Ţi-am dăruit iubire pură,
Dar n-ai văzut-o niciodată.

Am plâns în nopţile pustii
Cât Dunărea şi trei izvoare,
Mereu te aşteptam să vii
Să-mi dăruieşti raze de soare.

Am plâns de dor şi de iubire,
Am plâns chiar şi la pieptul tău,
Odată, chiar de fericire
Mă ştie Bunul Dumnezeu.

Am plâns cât noaptea înstelată
Prin vise când te rătăceam,
Te-am visat azi, ca şi-altă dată,
În mii de măşti te regăseam.

Voiam să fug din calea ta,
Îmi spuneai clar că nu se poate,
Că oriunde te vei afla,
Vei fi aici şi zi şi noapte.

Coşmarul n-a durat prea mult,
Un fulger somnul mi-a răpit,
Nu mai vreau glasul să-ţi ascult,
E prea târziu şi-am obosit.

Ploile paşii-ţi vor spăla,
Când amintirile pe rând,
Din suflet le voi alunga
Pe culmea norilor, visând.

Lanţul cel vechi a ruginit
De-atâtea lacrimi sângerânde,
De-acum tot jocul ia sfârşit,
Tabla de şah o voi ascunde.

Am plâns în viaţa asta mare
Cât milioane de furtuni,
Azi dorul tău nu mă mai doare,
Dumnezeu va face minuni.

Publicat în Dana Pătraşcu

Nelinişte


 .
Cumplit s-a spart tăcerea după un vis ciudat,
În mii de bucăţele şi cioburi argintii,
Nu vreau să-mi spui deloc ceea ce s-a întâmplat,
Vreau să-ţi aud în şoaptă doar glasul inimii.
 .
Mă-înec în multe umbre, mă rătăcesc prin neguri,
Tăcerea mă loveşte, neliniştea mă arde,
Împing pereţii casei şi-i izbesc pe alocuri,
M-apăsa mii de lacrimi, zeci, sute, miliarde.
 .
Un singur cânt calmează neliniştea imensă,
Un singur gând domneşte în sufletu-mi lovit,
Te voi iubi oricât va fi ceaţa de densă
Şi apele de tulburi, nimic nu s-a sfârşit.
 .
Publicat în Dana Pătraşcu

Sunt Universul tău


 

Sunt, cum mă știți, o singură persoană,
Doar pentru el reprezint lumea-ntreagă,
Din glasul său culeg câte-o consoană
Și împletesc strofa care-mi e dragă.

Sunt cum am fost și așa voi rămâne
Un strop de suflet presărat în vers
Dăruind cât mai pot scrie și spune:
Te iubesc, fiindcă îmi ești Univers!

Publicat în Dana Pătraşcu

Sufletul ce te așteaptă



Sunt sufletul ce vede multe,
Sunt oarbă doar când te privesc,
Când lacrimile vor să-mi cânte
Și-n al tău piept mă cuibăresc.

Sunt sufletul ce-aude cântul
Iubirii tale peste munți,
Sunt surdă când îmi țipă gândul
Iar tu, cu sufletul, l-asculți.

Sunt sufletul ce-ți simte pasul
Și freamătul din zori de zi,
În lipsa ta, m-alină glasul
Când ți-l ascult, oriunde-ai fi.

Sunt sufletul ce te așteaptă
Oricâte nopți vei colinda,
Voi fi la fel de înțeleaptă
Și viata-n palme îți voi da.

Publicat în Dana Pătraşcu

Din glasul tău


Un strop de verde, picurat
Din glasul tău, la asfințit,
Sufletul mi-a îmbălsămat
Și zâmbetul mi-a revenit.

Un fir de gând misterios
Ți-a șoptit care-mi era vrerea,
Din glasul tău armonios
Mi-am însușit toată puterea.

Din ochii tăi am luat culoare
Să pictez versu-înfometat
De dragoste și de candoare,
Și-n glasul tău l-am completat.

Mi-am luat secunda de iubire
S-o port în visul următor,
Ca pe o trenă cu safire
Ce-mi spală ochii de-al tău dor.