miere caldă… fiartă-n soare


Simt cum îmi implori tăcerea
să se spargă-n părţi egale,
cum aştepţi la gura cheii
doar un semn, valsând spre vale…

Simt cum frângi palmele-n zarea
ofilită, fără ţel,
mă confunzi cu depărtarea
dar nu vezi că ard la fel.

Ce-ţi mai place să-mi pui sare
peste rana aburindă…,
deşi vezi ce mult mă doare,
doar te simt, îmi eşti oglindă.

Rândunica cea ghiduşă,
din zori până-n miez de noapte,
îţi şopteşte pe la uşă…
… miere caldă… fiartă-n lapte…

Urmăreşte firul ierbii
cum se zbate la fereastră…
albă-i noaptea, albi sunt corbii,
neînţelegând pacea noastră.

Simt cum îmi alungi prezenţa
dar, m-aştepţi la gura cheii,
transformând indiferenţa
în floarea ce-o lasă teii.

Mierea caldă… fiartă-n soare
se adună-n cerul gurii,
se opreşte, temătoare,
de puterea picăturii.

Reclame

Vrăjită de dor


M-auzi, pe-nserate
Cum strig necuvinte
Şi-ţi murmur, furate
Aduceri aminte?
.
Mă vezi printre spinii
Ce-au rupt rădăcina,
Din care bătrânii
Îşi apără vina?

Sunt eu, fir de iarbă
Uitată-n exil,
Cu lacrima-n barbă
Şi gând de copil.

M-auzi, dintre stele,
Cum plâng fulgi de nea?
Pe pleoapele tale
Aşez dragostea.

M-auzi, din tăcere,
Cum cuget pe nor?
Adorm în durere
Vrăjită de-un dor…

Greu


Greu aştern cuvinte calde
Pe-un perete îngheţat,
Greu fac din lacrimi smaralde
Cu sufletu-ntemniţat.

Greu înlătur de pe frunte
Urmele zilei de ieri,
Greu e drumul către munte,
Toamnele nu-s primăveri.

Greu te rătăcesc prin iarbă
Avidă de verde crud,
Cu smaraldele în barbă
Aştern ce văd şi aud.

Şi totuşi


Şi totuşi aş aşterne două rânduri,
Deşi probabil nu mă vei citi,
Mai am abandonate printre gânduri
Cât de puţin sau mult îmi vei lipsi…
Şi totuşi aş mai scrie trei cuvinte
De rămas bun sau de bine-ai venit,
Dar teamă-mi e că fără jurăminte
N-am să mai cred că dorul s-a sfârşit.

Curând va creste iarba înrourată,
De ochii mei curând îţi va fi dor,
Voi hrăni dragostea adevărată
Purtând aripi de suflet iubitor.

Şi totuşi am să-ţi scriu o slovă, două,
Din cele ce se potrivesc oricui,
Cuvântul meu e purul bob de rouă,
Ce-aduce alinare dorului.

Şi totuşi cerul mi-este mai aproape
Decât mi-ai fost în nopţile târzii
Când dorul tău în piept nu îmi încape,
Şi totuşi voi aşterne poezii.

De-ar plânge cerul


.
De-ar plânge cerul pentru mine,
Să-mi odihnesc un pic retina
Şi-n dimineaţa care vine
Să aflu care-mi este vina
De a mă naşte cu-o avere,
A duce-n spate-o cruce grea,
Din care picură putere,
De-ar plânge cerul şi-aş tăcea.
.
De-ar plânge cerul cu suspine
Să-mi limpezească drumul crud,
Să nu-mi mai fie dor de mine,
Nici lacrima să nu-mi aud,
Să mă descopăr într-o şoaptă
Din care razele-ar porni
Ca dintr-un fir de iarbă coaptă,
De-ar plânge cerul şi-aş zâmbi.
.

Pune-mi verde crud în pană


Pune-mi verde crud în suflet
Să rămân frunză de măr,
Transformând lacrima-n zâmbet
Colorat în adevăr.
.
Pune-mi verde în privirea
Ce te-aşteaptă să predai
Limpezimea şi iubirea
Nopţilor noastre de mai.
.
Pune-mi verde crud pe tâmple
Să plutesc în agonie,
În tăcere să se întâmple
Dragostea la nebunie.
.
Pune-mi verde crud în pană,
Să pot scrie despre noi
Şi iubirea pământeană
Ce răsună-n amândoi.
.
Pune-mi verde crud în viaţă
Din privirea ta fierbinte,
Să-mpletesc de dimineaţă
Roua ierbii-n trei cuvinte.
.
Pune-mi astăzi verde crud
Peste dorul sfidător,
Glasul frunzelor s-aud
Într-un ritm nemuritor.
.
Pune-mi veşnic verde crud
Peste genele întoarse,
Să mă nasc frunză de dud
Între lacrimilor arse.
.
Pune-mi mâine verde-n plete
Cu-a ta caldă mângâiere,
Picură-mi pe îndelete
În vers, dragoste şi miere.
.
Pune-mi verde crud în glastră
Pentru-o viaţă, poate trei,
Unică-i iubirea noastră,
Verde, precum ochii tăi.

Nu călcaţi iarba-n picioare!


M-aş lungi pe iarba deasă
Să-mi recapăt alinarea,
Să mă simt din nou acasă,
Să nu mă strivească marea.
.
M-aş răzbuna pentru-o clipă
Lenevind în iarbă aiurea,
De rouă-aş face risipă
Până-ar înfrunzi pădurea.

Mi-aş întinde mâna dreaptă
Printre crengile de dud,
Devenind mai înţeleaptă,
Viscolul să nu-l aud.

Sunt atât de însetată,
Stelele le-aş răvăşi
Şi-n iarba înrourată
Liniştea mi-aş regăsi.

Stelele le-aş transforma
Într-o mie de comete
Şi din ele aş forma
Iarba care să mă îmbete.

Printre muguri plini de dor
M-aş topi de bucurie,
Pe vecie să măsor
Visul sfânt pe iarba vie.

M-aş lupta cu orice boare,
Cu orice viscol şi ger,
Nu călcaţi iarba-n picioare!
Vă implor, nu doar vă cer.