Strop de iubire


 

 

 

 

Ţi-aş împleti iluzii pe hârtie
Din toate câte mocnesc pe pământ,
Dar teamă mi-e că-n ziua de simbrie
Voi găsi doar furtună sub cuvânt.

Ţi-aş împleti o arşiţă albastră
Din dorul lunii de a se ascunde
De soarele ce-mi bate în fereastră,
Dar teamă mi-e că-n vise-ţi voi pătrunde.

Chiar m-aş trezi, în zorii verzi, cu gândul
La toate clipele neînţelese
Şi-aş aduna, din ochii tăi, cuvântul
Din care, pod de muguri peste dor, ţi-aş ţese.

Îţi împletesc din şoapte frânte-n zori
Un râu înverşunat în nemurire,
Înăbuşit în roua de pe flori,
Făr-a pretinde-n schimb strop de iubire.

 

 

 

Reclame

Lăcrimând


 


Sunt iluzia tăcerii
Ce răcnește în cuvinte,
Întruchiparea durerii
Rătăcind printre morminte.

Sunt ecoul amintirii
Prins în ghearele uitării,
Lacrimile despărțirii
Rămase pe fundul mării.

Sunt un punct de lut albastru
Într-o Terra desfrunzită,
Licurici picat din astru
Dar, sunt de tine iubită.

Sunt o frunză-n a ta palmă,
În căușul ei, domnesc,
Ca o lacrimă de toamnă
Izvorâtă, te iubesc!