Înger târziu


Înger târziu,
venit în noapte
pe malul lacrimilor mele,
răzbind prin friguri
şi pustiu,
mă împingi spre stele.

M-aduni din ghearele durerii
pe geană-mi pui
frânturi de vis
mă porţi pe pieptul primăverii
din interzis.

Aroma clipelor răscoapte
pe alei îmi împleteşti,
dărâmi zid dintre vis şi fapte
prin ger să mă iubeşti.

Reclame

Sub stele aurii


am luat o bancă, azi, prizonieră,
ca martor ocular al fericirii,
eu poet trist din altă emisferă,
tu înger sfânt în mrejele iubirii.
.
am făcut dragoste în văzul lumii,
mi-ai sărutat atent filă cu filă,
ignorând toate feţele mulţimii
mi-ai dezgolit aripa de acvilă.
.
ai aşternut în inima-mi flămândă
petalele speranţei purpurii,
am făcut dragoste un ceas într-o secundă
în văzul tuturor… sub stele aurii.

Dana Pătraşcu – Să ţi aminteşti de îngeri – voce – Ştefania Popescu


Un înger trist, ca o redută


Privesc adânc în ochii lui
Deşi, privirea-i e pierdută,
Parcă ar fi al nimănui…
Un înger trist, ca o redută.

Oare cine-a avut curaj
Să-i pună hamul peste trup
Şi-n zori să-i dea proaspăt furaj?
Osânda vreau să-i întrerup.

E hamul greu şi ochii-s trişti,
Împovăraţi de-atâtea zloată,
De-ai să-i priveşti, dacă insişti,
Cred c-ai să zăreşti lumea toată.

Se-ascund în ei atâtea clipe
Şi-atât de multă-ngăduinţă,
De parcă-n şoaptă vor să ţipe
Luptând cu orice suferinţă.

Azvârle hamul peste zări,
Spre stele albe să plutim,
Să adunăm lacrimi din flori,
O boltă nouă să-mpletim.

Din firul ierbii să luăm viaţă
Hrănind iubirea cu petale,
Să adormim de dimineaţă
În emisfere boreale.