Publicat în Dana Pătraşcu

Îți mulțumesc copilul meu… plecat!


Poate mă-nșel, copilul meu din Ceruri,
sau poate că de-acolo, de la tine
se vede adevărul printre neguri
și-ai făcut tu cumva să-mi fie bine.

Poate că, chiar și tu te-ai plictisit
să-mi tot vezi lacrimile înnodate,
iar anul ăsta... simt că te-ai gândit
să mă ajuți cumva să ies din noapte.

Poate că în sfârșit, pot avea zori
chiar dacă anu' acesta-a fost... grotesc,
pot, în sfârșit, zâmbi de Sărbători,
la pieptul celui pe care-l iubesc.

Tu îl știai... mi-ai cunoscut dorința
și lacrima ce versul mi-a udat...
Poate mă-nșel, dar cu toată ființa
îți mulțumesc copilul meu... plecat!


Publicat în Dana Pătraşcu

Scrisoare către Mos Nicolae



Nu veni cu punga plină,
Nici cu sacul îndesat,
Ochii tăi îmi dau lumină,
Vino dezinteresat!

Nu veni cu daruri multe,
Nici cu munți de fericire,
Sufletul vrea să-ți asculte
Doar o șoaptă de iubire.

Nu veni doar pentru-o noapte
Ca un prinț rătăcitor,
Ci pentru zilele toate,
Doar dacă îți este dor!

Nu te-aștept cu strai de lună,
Nici cu mantie de soare,
Inima vrea să-ți compună
Poem, dintr-o sărutare.

Nu te-aștept cu mese-ntinse,
Nici cu daruri ca-n povești,
Ci cu brațele deschise
Vino… dacă mă iubești!
Publicat în Dana Pătraşcu

trofeu adevarat


Și totuși te iubesc chiar dacă ninge,
iar depărtarea mi-a pus ham de chin,
iubirea a învins și va învinge 
punând pecete peste un destin. 

N-a fost ușor să îmi hrănesc speranța 
nici amintirea să-ți păstrez un veac,
dar am păstrat în suflet cutezanța 
de-a te iubi în lipsă... fără leac. 

N-a fost ușor, doar Dumnezeu mă știe 
prin câte am trecut neîncetat, 
dar în sfârșit te-am primit drept simbrie
și-am să te port - trofeu adevărat.
Publicat în Dana Pătraşcu

Sărut pe gene


nu mai curg, ca altă dată,
nici lumină nu mai dau
noaptea mi-este minunată
deși timpurile stau.

frunzele își spun cuvântul
alintându-se pe ram
de parcă adie vântul
cioplindu-le gram cu gram.

nu mai curg, țin ochii-n ceruri
și implor regina nopții
să-nflorească pân' n geruri
printre lacătele porții.

nu mai curg, precum izvorul
care-mi bântuia penița,
acum mi-ai potolit dorul
când mi-ai sărutat gurița.

acum dorul îmi îngheață
fiind numai o nălucă
ce m-a bântuit o viață...
dar de-acum poa' să se ducă...

de-acum liniștea cea sfântă
își face loc printre vene,
dorul n-o mai ia la trântă,
de-acum curgi - sărut pe gene - . 
Publicat în Dana Pătraşcu

un singur scop


Poate că nopțile prin care am trecut,
ploile din care m-am născut,
lacrimile pe care ieri le-am așternut
au fost puse-n drumul meu cu un scop.

un singur scop

Poate că acea prăpastie pe care o treceam, 
acele mâini pe care le-ntindeam
acele brațe pline cu petale pe care le sărutam 
au fost trimise-n visele mele cu un scop.

un singur scop

Poate că dorul cu care am fost testată,
speranța cu care am fost învățată,
harul cu care am fost binecuvântată
au fost parte din mine cu un scop.

un singur scop

De-aceea voi  iubi cu toată ființa,
voi uita ce-i suferința,
voi purta-n suflet credința
că totul s-a întâmplat cu un scop.

un singur scop
de a te avea drept răsplată acum.