Nu mai vreau să pier în noapte


Am aşternut clipele-n carte,
printre rafalele de vânt,
venind în mine, dintr-o parte,
am spart oglinzi cu un cuvânt.
.
Mă frământaţi cu aşa migală,
propuneţi totul pentru vid,
din grabă, fără îndoială,
alegeţi lanţul prins în zid.
.
Eu nu mai vreau să pier în noapte
ca un vapor fără ocean,
vreau din tăcere să smulg şoapte
cu strălucire de mărgean.
.
Vrea să iau de pe luciul mării
razele soarelui dansante,
din ochii mei să-ţi croieşti zorii
strălucitori, vii diamante.

Reclame

Prinos


 

 

Un frate de suflet a scris un poem,
Cu mult adevăr şi multă durere
Ascunsă sub versuri precum un blestem,
Aşa plâng poeţii în vremuri de fiere.

Ne ducem speranţa în pânzele albe,
Hrănindu-ne pruncii cu lapte la plic,
Înecăm durerea în doze şi halbe
Golind cardul care şi-aşa-i de nimic.

Azvârlim gunoiul pe geam, nu la ghenă,
E drumul prea lung, iar groapa-i păzită,
De-atâţia gurmanzi, ca leii-n arenă
Aşteaptă o pungă cu jale dospită.

Am luat ieri salariul, l-am dat pe o rată,
Am fiert arpacaşul cu lacrimi cu tot,
Mai am de-o secundă şi-o ultimă plată,
Iar greva loveşte cu-n bici peste bot.

Nu am nici tigaie, să fiu gospodină,
Să-nlătur uleiul din publicităţi,
Citesc pe-ndelete poeme-n surdină
Şi-mi caut menirea prin alte cetăţi.

Răcnim fără noimă, răcnim fără rost,
Sfârşiţi de durere ne purtăm amarul,
Îl punem de strajă, visând contra cost
La ziua de mâine, ne-ngroapă coşmarul.

 

Avem libertatea de-a scrie cu jale,
Aveţi libertatea de a ne citi,
Cu sângele nostru pe filele goale,
Ne-aducem prinosul cu-n poem pe zi.

 

 

 

 

 

 

 

 

Iubirea de la Dumnezeu


Ascunsă-n norul meu de-o viaţă,
De lumea ce nu conteneşte
Să mă-nfăşoare-n a ei ceaţă,
Tu mă iubeşti dumnezeieşte.

Ascunsă-n pagina în care
Îţi schiţez câte un poem
Şi te iubesc la disperare,
Numai din dragoste te chem.

Sunt slova fără pic de viaţă
Când eşti departe, peste munţi
Şi versul fără de esenţă
Ucis de sclavi goi şi desculţi.

Te strig să-ţi dau din nou dreptate,
E lumea plină de nimic,
Doar noi trăim în libertate
Iubindu-ne,… deşi… nu-i „şhic”.

Mi-ai spus mereu că nu există
Iubire ca a noastră, pură,
Nu sunt nici veselă, nici tristă
Rămân, pe veci, o picătură.

Peste trei luni, trei ani de zile
Se împlinesc, iubitul meu,
Din stele-am aşternut pe file
Iubirea de la Dumnezeu.