să-mi fii luceafăr, să-ţi fiu stea


ce-ai putea pune în secundă
cu stângăcia cuvenită?
visul încearcă să pătrundă
singura frunză ruginită
ce-a mai rămas pe creanga mea…
se stinge-n palmă dragostea…
s-a desluşit o nouă cale
prin ceaţa vremurilor reci
m-agăţ de ea… dar curg la vale,
vreau şi… nu vreau deloc să pleci.

simt că mă-aduni în orice clipă
la pieptul tău, îmi frângi voinţă,
îmi pui pe inimă aripă
smulgându-mă din suferinţă.
îmi pui în suflet dragostea
să-mi fii luceafăr, să-ţi fiu stea…
să strălucesc sub norii groşi,
luând din ochii tăi culoare,
să mă aduni în zori frumoşi
să mă transformi în nopţi cu soare.

Eminescu îmi zâmbeşte


În oraşu-n care plouă
De trei ori pe săptămână
Iar cocoşul face ouă
Cu brânză şi cu smântână,
Unde moara e stricată,
Porumbul nemăcinat
Mămăliga-i afumată
Şi tuciul necurăţat,
Unde gropile-s în floare,
Căinii cu covrigi-n coadă…
Unde banca e datoare
S-arunce toţi banii-n stradă,
Piţigoiul să-şi ascută
Zilnic, ghearele tocite…
Bibilica cea tăcută
S-a apucat să recite
Câte-o strofă, câte două
Din Luceafărul cel lung…
.
În oraşu-n care plouă,
Unde credeaţi c-am s-ajung?
Eminescu, de pe boltă
Urmăreşte zâmbitor
Cu-o privire dezinvoltă
De imens nemuritor,
Ne şopteşte câteodată,
Zâmbindu-ne-n colţul gurii,
„Rima este demodată?
Are gustul tastaturii,
Fiindcă totul s-a schimbat,
Viaţa trece ca un val,
Poetu-i născut în pat
Dar, în patul de spital.
El nu doarme-n nicio seară,
Găseşte mereu ceva
Să scrie, din inimioară,
Oricât de mult ar ploua”

Când am fost



Când lumina se va stinge
Peste paginile mele,
Aripile vor învinge
Şi-am să zbor sus, sus, la stele
Să le-aşez cu-ndemânarea
Unui fin ceasornicar,
Aşa cum visează marea
Să încapă în pahar,

Când luceafărul va pune
Stelele din loc în loc
Şi-ntre ele voi compune
Vise prinse de mijloc,
Le voi pudra cu speranţa
Rătăcită pe pământ,
Dăruindu-le vacanţa,
Vei realiza că… sunt.

Mă vei caută prin noapte,
Prin apusul trecător,
Dar voi fi sus, sus, departe
Fără lacrimă şi dor.
Voi îmbrăţişa izbânda
De a-ţi dărui balsam
Din iubire, şi dobânda
Poemelor, gram cu gram.

Când lumina se va stinge
Ca-ntr-o sală de spectacol
Şi din când în când va ninge
Cu vers alb, ca prin miracol
Îţi vei aminti de mine
Ca de-o… lacrimă pierdută
Dintr-un imens dor de tine,
Din iubire concepută.