să-mi fii luceafăr, să-ţi fiu stea


ce-ai putea pune în secundă
cu stângăcia cuvenită?
visul încearcă să pătrundă
singura frunză ruginită
ce-a mai rămas pe creanga mea…
se stinge-n palmă dragostea…
s-a desluşit o nouă cale
prin ceaţa vremurilor reci
m-agăţ de ea… dar curg la vale,
vreau şi… nu vreau deloc să pleci.

simt că mă-aduni în orice clipă
la pieptul tău, îmi frângi voinţă,
îmi pui pe inimă aripă
smulgându-mă din suferinţă.
îmi pui în suflet dragostea
să-mi fii luceafăr, să-ţi fiu stea…
să strălucesc sub norii groşi,
luând din ochii tăi culoare,
să mă aduni în zori frumoşi
să mă transformi în nopţi cu soare.

Reclame

Eminescu îmi zâmbeşte


În oraşu-n care plouă
De trei ori pe săptămână
Iar cocoşul face ouă
Cu brânză şi cu smântână,
Unde moara e stricată,
Porumbul nemăcinat
Mămăliga-i afumată
Şi tuciul necurăţat,
Unde gropile-s în floare,
Căinii cu covrigi-n coadă…
Unde banca e datoare
S-arunce toţi banii-n stradă,
Piţigoiul să-şi ascută
Zilnic, ghearele tocite…
Bibilica cea tăcută
S-a apucat să recite
Câte-o strofă, câte două
Din Luceafărul cel lung…
.
În oraşu-n care plouă,
Unde credeaţi c-am s-ajung?
Eminescu, de pe boltă
Urmăreşte zâmbitor
Cu-o privire dezinvoltă
De imens nemuritor,
Ne şopteşte câteodată,
Zâmbindu-ne-n colţul gurii,
„Rima este demodată?
Are gustul tastaturii,
Fiindcă totul s-a schimbat,
Viaţa trece ca un val,
Poetu-i născut în pat
Dar, în patul de spital.
El nu doarme-n nicio seară,
Găseşte mereu ceva
Să scrie, din inimioară,
Oricât de mult ar ploua”

Când am fost



Când lumina se va stinge
Peste paginile mele,
Aripile vor învinge
Şi-am să zbor sus, sus, la stele
Să le-aşez cu-ndemânarea
Unui fin ceasornicar,
Aşa cum visează marea
Să încapă în pahar,

Când luceafărul va pune
Stelele din loc în loc
Şi-ntre ele voi compune
Vise prinse de mijloc,
Le voi pudra cu speranţa
Rătăcită pe pământ,
Dăruindu-le vacanţa,
Vei realiza că… sunt.

Mă vei caută prin noapte,
Prin apusul trecător,
Dar voi fi sus, sus, departe
Fără lacrimă şi dor.
Voi îmbrăţişa izbânda
De a-ţi dărui balsam
Din iubire, şi dobânda
Poemelor, gram cu gram.

Când lumina se va stinge
Ca-ntr-o sală de spectacol
Şi din când în când va ninge
Cu vers alb, ca prin miracol
Îţi vei aminti de mine
Ca de-o… lacrimă pierdută
Dintr-un imens dor de tine,
Din iubire concepută.