Suflete neconturate


Nu-mi plac cei ce trag cortină
Peste sufletul mizer,
Iubesc doar floarea divină
Ca pe soarele din cer.
.
Nu-mi plac minţile bolnave
Ce m-atacă neîncetat,
Lespezile reci, concave
Ce vor s-atragă-n păcat.

Nu-mi plac cei ce-atacă noaptea
Pe la colţuri, fără teamă
Că-şi pot pierde-abilitatea
De-a uita şi cum îi cheamă.

Nu-mi plac cei ce-şi pun pe frunte
Laurii altor minuni,
Prin spate vor să mă-nfrunte
Cu gesturi de căpcăuni.

Nu-mi plac cei ce mă pătează
Cu-ntunericul din ei,
Sufletul meu sângerează
Într-o lume de mişei.

Îmi plac norii mei albaştrii,
Cerul neumbrit şi pur,
Razele blânzilor aştri,
Sufletele cu contur.

Vis de-o noapte


Când ignor prostia pură,
Minciuna sau răzbunarea,
Mulţi cred că-s o picătură
Agitată precum marea.

Într-o lume asortată
Cu războaie de-orice fel
Nu voi cere niciodată
Să iubeşti un sufleţel.

Nu sper să-ndrept cotitura,
Fiindcă nu sunt în schimbare,
Prea trecută-i picătura
Prin flăcări nepieritoare.

Într-o lume ca a noastră,
Unde totul te uimeşte
Îmi propun să rămân proastă
Fiindcă Cerul mă iubeşte.

Este liber fiecare
Să gândească cu ce poate,
Cei ce vor să mă doboare
Cu minciuni, sunt… vis de-o noapte.

De trei zile


Iubirea mea, scriu de trei zile
Despre tot ceea ce trăiesc,
Dar gându-mi zboară doar la tine,
Doar ştii cât de mult te iubesc!

E lumea plină de cuvinte,
Cerul e plin de bunătate,
Tu eşti mereu în a mea minte
Chiar dacă este zi sau noapte.

Iubitul meu, aştern iubirea
Aşa cum doar noi o trăim,
Tu ştii de fapt că fericirea
Doar amândoi o împărţim.

E lumea plină cu… de toate,
Cu vise, lacrimi, bucurii…
Eu te iubesc când eşti departe,
Dar te aştept în orice zi!

Iubitul meu îndurerat,
Mi-e sufletul avid de tine,
Distanţa nu m-a degerat,
Inima mea îţi aparţine!

E lumea plină de ochi, care
Mă pot citi sau admira,
Dar ochii tăi au o splendoare…
Doar ei mă mai pot inspira.

Iubirea s-o aştern curată
În nopţile-n care lipseşti
Doar fizic, fiindcă niciodată
Din suflet nu te dezlipeşti.

Din lumea mea


Din lumea mea am coborât
Când ploaia stropii-şi risipea,
Un fir de viaţă doborât
Ce-n zborul lui, tril ciripea.

Am licărit peste poiene
Cu visele în buzunar,
Cu dragostea curgând în vene,
Să vă sustrag orice coşmar.

V-am împletit duios cuvântul
Din curcubeu şi flori de dor,
Să nu vă răsucească vântul
Nicicând aripile în zbor.

Să nu vă plouă cu suspine,
În versul meu v-am încălzit
Dar v-aţi îndepărtat de mine
De-atâtea ori şi m-aţi hulit…

Doar cu har de la Dumnezeu
Mi-am dorit să vă îndulcesc,
Să nu vă mai scăldaţi în greu,
Flori pure să vă dăruiesc.

Din lumea mea, am picurat
Pentru voi toţi, stropi de iubire,
Cu sufletul însângerat
Am pus în vers a mea menire.

Nopţile-n şir am lăcrimat
Pentru oricare drum greşit
Stelele toate-am implorat
Şi-n jar pedepse-am ispăşit.

V-am rugat doar să priviţi Cerul,
Să nu lăsaţi ochii-n pământ,
Să alungaţi cu-n zâmbet gerul
Ce deformează orice cânt.

V-am implorat să primiţi noaptea
Ca pe o binecuvântare,
V-aţi rătăcit în libertatea
Strivită-n flăcări uimitoare.

E timpul potrivit de-acum
Să aştern ultim paragraf
Nu voi pleca, cum să vă spun…
Vă las doar un autograf.

Noi doi avem o menire


Simt cum se înseninează,
Simt cum aripile-mi cresc,
Sufletu-n mine valsează
Într-un ritm… nepământesc.

Simt cum cerul îmi zâmbește
Lacrimile se opresc,
Simt cum curge nebuneşte
Versul… fiindcă, te iubesc!

Simt că a-nflorit pământul,
Când din tine mă hrănesc
Folosindu-ţi iar cuvântul,
Simt că zbor, simt că trăiesc.

Simt din nou că am un rost,
Dansez, scriu, râd şi plutesc
Am uitat tot ce a fost,
Mă iubeşti şi te iubesc!

Din iubirea noastră sfântă
S-au născut atâtea vise,
Lumea-ntreagă o încântă
Paginile noastre scrise.

Am fost soarele şi luna,
Tom şi Jerry-am fost un timp,
Am fost frişca şi căpşuna,
Un veac într-un anotimp.

„Sufletul n-are meniu”,
Mi-ai spus ieri, iubirea mea,
De doi ani-jumate ştiu
Că noi doi aveam o stea.

Noi doi avem o planetă,
Sufletul meu e la tine,
Pe-al tău îl păstrez, discretă
Fiindcă doar el mă susţine.

Curge versul dintr-o dată,
Sentimentele-s celeste
Într-o lume parfumată
Cu-o iubire de poveste.

Noi doi avem o menire
Trebuie s-o împlinim,
Versuri pline de iubire
Lumii-ntregi să dăruim.

Toţi norii au un rost


Să-ţi privesc ochii-i prea târziu,
Glasul m-a fermecat,
De vise numai vreau să ştiu,
Totul i-adevărat.

În jurul meu se modelează
O lume fără pată,
O eră albastră radiază
Cu aştrii parfumată.

Cerul e-albastru cum n-a fost
De mult, în a mea lume,
Toţi norii au de-acum un rost,
Visul se descompune.

Degeaba-ncearcă să revină,
Albastrul îl doboară,
E pace iar, a lui lumină
În suflet îmi coboară.

Îmi umple inima rănită
Cu un senin imaculat,
Mă simt o stea adăpostită
În gândul tău catifelat.

Sunt Universul tău


 

Sunt, cum mă știți, o singură persoană,
Doar pentru el reprezint lumea-ntreagă,
Din glasul său culeg câte-o consoană
Și împletesc strofa care-mi e dragă.

Sunt cum am fost și așa voi rămâne
Un strop de suflet presărat în vers
Dăruind cât mai pot scrie și spune:
Te iubesc, fiindcă îmi ești Univers!