M-am născut înainte să mor


M-am gândit să mă nasc înainte să mor,
să adun primăveri dintr-un hohot de cânt,
să păşesc peste timp despletind cald fior,
dându-mi seama ce-am fost să-mi doresc cine sunt.

M-am născut dintr-un lut tocmai bun de convins,
am topit fulgi de nea dintr-o iarnă cumplită
să-mi astâmpăr ciorchini care-n dor s-au încins
şi-au ţâşnit, vers cu vers, mângâieri să comită.

M-am convins c-am atins pragul zilei, de ieri,
ca un far zbuciumat printre valuri domnind,
împărţind adieri, luminând primăveri,
m-am gândit să renasc firul ierbii doinind.

Reclame

Orice va fi, toţi suntem lut


Tu ştii că eu nu aş pleca
Doar pentru-a face cale-ntoarsă.
Te-ai speriat, iubirea mea?
Cum să îţi las inima arsă?
 .
Eram pe drumu-acela dar,
Ştiam că mai am mult de scris.
Cât m-am zbătut, nici n-ai habar
Şi câte-n gând aveam de zis…
 .
Ştiam că nu s-a terminat,
Că voi mai scrie mult şi bine,
Doar te iubesc neîncetat
Chiar şi în viata care vine.
 .
Eram pe acel drum, iubite,
Dar nu-ncetam să mă gândesc
Că locul tău e-n a mea minte,
Oricâte stele mă pândesc.
 .
Iar dacă totuşi voi zbura
Mai sus decât îmi e permis,
Tu să nu uiţi, iubirea mea
C-ai fost mereu în al meu vis.
 .
Orice va fi, toţi suntem lut,
Dar numai eu ţi-am dat iubire.
Fii sigur că nu m-ai pierdut,
Voi fi sus, s-adun fericire.
 .
Oricâte aripi voi avea
Sau poate vele de vapor,
Pe cerul tău voi fi o stea
Care va tremura de dor.
 .
Îţi voi zâmbi, cum fac mereu,
Voi încerca să strălucesc,
Să îţi arăt, iubitul meu
Că şi din ceruri te iubesc!
 .
Orice va fi, toţi suntem lut,
Tu-mi eşti ulcior cu apă vie,
Oriunde-aş fi, n-am dispărut,
Sunt aşternută pe hârtie.
 .
Mă poţi citi în orice seară,
Oricând vrei, mă poţi răsfoi,
Sunt aburul din călimară
Ce-n veci de veci te va iubi!
 .

Oriunde, oricând, oricum, orice


Mulţi au încercat să-mi spună
Că eu sunt cea vinovată,
C-aş gândi ca o nebună,
Dar pretind că sunt curată.

Unii-mi spun să-mi trăiesc viaţa
Orişice mi-ar oferi,
Să-nlătur din cale ceaţa
Cu-orice preţ şi-n orice zi.

Mulţi m-au judecat în lipsă,
Alţii fără să crâcnească,
În cârcă, mi-au pus pedeapsă,
Sufletul să-mi otrăvească.

Unii-n suflet mi-au pătruns,
Până-n cel mai mic locaş
Şi-apoi cu-n pumnal ascuns
Mi-au pus viaţa pe făraş.

Mulţi mă studiază-n taină,
Cu lupa, ca pe-o relicvă,
Gândind c-am ascuns sub haină
Vreo măscuţă inactivă.

Unii-mi spun că viaţa zboară
În timp ce-aş vrea s-o trăiesc,
Să-i dau iz de primăvară
Şi din suflet să iubesc.

Mulţi îmi spun că moda moare
La fiecare minut,
Învechită şi datoare
Mă voi transforma în lut.

Orice credeţi despre mine,
Oriunde, oricând, oricum,
Nu vreau să-mi fie ruşine
Să păşesc pe al meu drum.

Mâine când voi privi cerul,
Nu vreau să îmi pară rău,
Chiar de mă va-nvinge gerul,
Mă va-ncălzi Dumnezeu.

Ştiu că-n lut prind rădăcină
Chiar dacă plutesc sau zbor,
Vreau să port singura vină
De a fi simplu muritor.

Lăcrimând


 


Sunt iluzia tăcerii
Ce răcnește în cuvinte,
Întruchiparea durerii
Rătăcind printre morminte.

Sunt ecoul amintirii
Prins în ghearele uitării,
Lacrimile despărțirii
Rămase pe fundul mării.

Sunt un punct de lut albastru
Într-o Terra desfrunzită,
Licurici picat din astru
Dar, sunt de tine iubită.

Sunt o frunză-n a ta palmă,
În căușul ei, domnesc,
Ca o lacrimă de toamnă
Izvorâtă, te iubesc!

Sunt lut


Sunt lut, modelat în lacrimi,
Curg din barbă spre călcâie,
Praf de stele peste patimi,
Lut, din luna amăruie.

Sunt frunză lovită-n toamnă
De ploile ce s-au scurs
Peste iarna ce înseamnă
Tulpina cu-n alt apus.

Sunt un ghiocel în palma
Lutului nemodelat,
Fulgii iernii curg de-a valma
Dar, cerul mi-e înstelat.

Sunt lut, înfrunzit de viaţă,
Modelat de-un ghiocel
Ce s-a strecurat prin gheaţă
Ciripind un cântecel.