Să mă simţi, să mă auzi…


Până nu mi-a spus o brută
cât de groaznică-i arsura,
n-am ştiut c-am fost bătută
din iubire, şi-am ars ura.
.
Până nu mi-a spus furtuna
câte bice foloseşte
să-i pună ploii cununa,
credeam că mă osândeşte.

Am crezut că râul curge
doar aşa din întâmplare,
că ochiul tău mă parcurge
numai când sufletul doare.

Până n-am urcat pe munte
cu rucsacul plin de stânci,
n-am intrat în amănunte
nici sub şoaptele-ţi adânci.

Am crezut că braţu-ţi plânge
de dorul meu când îngheaţă,
că te pierde şi ajunge
râul zorilor pe faţă.

Până nu m-a vândut Iuda
iarmarocului întreg,
n-am ştiut zâmbi în ciuda
nodului, ce nu dezleg.

Am crezut că tot ce zboară
este liber şi curat,
că durerea mă doboară
dacă te-ai îndepărtat.

Am crezut că pot atinge
şarpele hrănindu-l des,
că-n sfârşit îl voi convinge
că n-am niciun interes.

Până n-am primit osânda
clipelor fără de tine,
n-am ştiut s-ascund dobânda
lacrimilor cristaline.

Am crezut că ştii întinde
braţele a sărutare,
că mă porţi oricând, oriunde,
ca şi mine-n zbor spre soare.

Am crezut că-ţi sunt fărâma
ce te-ntregeşte prin veac,
stropul ce-adoarme ţărâna
umbrelor fără de leac.

Am gândit că existenţa
dorului nepământesc
va pieri din imprudenţa
faptului că te iubesc.

Mi-am pus lacrima pe pânză
alinând gheţarii cruzi,
rostind pe-o singură frunză
să mă simţi, să mă auzi…

Printre stele


Ascult cum se zbate sub stropi reci fereastra,
Încerc să descopăr sonetul dospit,
Dar vântul-l răpeşte în noaptea aceasta
Târându-l spre visele ce-au aţipit.
.
Ca ploaia la pieptul tău cald mă strecor,
Mă lepăd de griji peste norul enorm,
Ascult cum se stinge în noapte-al tău dor
Privindu-te-n suflet, încerc să adorm.

Sărutul îmi sfarmă tăcerea-n  visare,
Un strop de iubire secunda răstoarnă
Iar ploaia anunţă o noapte mai mare
Decât cea trecută şi curge şi toarnă…

Mă sorbi din privire ca pe-un strop de nor
De geamătul ploii să nu mă lovesc,
Ascult cum se stinge în noapte-al tău dor
Şoptind printre stele şi eu te iubesc!

Sunt o simplă trecătoare


Mi-am certat sufletul, aspru,
Fiindcă nu a reuşit
Să-ţi aducă-n dar un astru,
Şi-n zloată s-a prăbuşit.
.
Am simţit, sorbindu-ţi slova
Cum mă-nvinge neputinţa,
Ca şi când doar supernova
Ţi-ar îndeplini dorinţa.

Ţi-aş fi luat sufletu-n palmă
Să ţi-l încălzesc, un pic,
Dar n-am fost destul de calmă
Şi-nţeleaptă… cum să-ţi zic?

Printre gânduri şi cuvinte
Rătăcesc şi eu mereu,
Sigură c-a lor sorginte
Vine de la Dumnezeu.

De această dată, însă,
Cred că Dumnezeu, uimit,
De atâta lume plânsă,
Chiar şi El a obosit.

Unii spun că viaţa-i viaţă
Doar dacă ştii s-o trăieşti,
Trezindu-te dimineaţă
Cerului să-i mulţumeşti.

Alţii spun c-ascund tristeţea
Oricât de mult îi apasă,
Şi împart zilnic blândeţea,
Chiar de n-au nici pâine-n casă.

Unii au noroc, cu carul,
Alţii trec pe lângă el,
Unii îşi împart amarul
Cu un suflet de căţel.

Mulţi sunt trişti pe-această lume
Dar şi veseli sunt destui,
Deşi mulţi n-au timp de glume,
Roboţi goi şi nesătui.

Unii caută iubirea
Tocmai unde nu există,
Eu cred că şi fericirea
Putea să se nască tristă.

Cred că soarele răsare
Chiar după multe furtuni,
Întunericul dispare
Alinând oamenii buni.

Mulţi dau sfaturi deocheate,
Deşi n-au trecut nicicând
Prin dureri nemăsurate,
Dar aruncă vorbe-n vânt…

Unii nu au strop de milă,
Nici frică de Dumnezeu,
Au tupeu, cât o cămilă
Până când dau de vreun greu.

Unii au noroc, desigur
Să întâlnească-n calea lor
Doar aroma unui mugur
Din blândeţea stelelor.

Tristă-i viaţa câteodată
Chiar de eşti adolescent,
Dar de-ai inima curată,
Nimic nu e permanent.

Totul are un sfârşit,
Dumnezeu ştie mai bine
Cine şi când a greşit,
Şi-are grijă şi de tine.

Pentru durerea de-acum
Vei zâmbi, şi nu odată,
Eşti la început de drum
Iar lacrima ţi-e curată.

Eu n-am posibilitate
Să-ţi dau sfaturi, dar mă doare,
Fiindcă mulţi mi-au dat dreptate
Prea târziu, şi-s trecătoare…

A trebuit să fiu


Cândva, din trupu-mi de copilă
Am dăruit, pe-acest pământ
Cinci flori, le-am îngrijit cu milă
Şi lacrimi limpezite-n cânt.
.
Prim înger, din sufletul meu,
Spre ceruri zborul şi-a luat
De mic, s-a dus la Dumnezeu
Să-mi pregătească drum curat.
.
Al doilea, trandafir sălbatic,
Cu trupul zvelt ca de felină,
Mi-a pus pe inimă jeratic
Luându-şi zborul spre lumină
.

A luat cu el, toată puterea
Ce o strânsesem fir cu fir
Şi mi-a lăsat numai durerea
Mormântului din cimitir.

M-a transformat într-o ruină
Ce-n lacrimi scaldă dimineaţa,
Cu sufletul topit de vină
Că n-am ştiut să-i salvez viaţa.

Încerc să îmi pansez aripa
Pentru trei brazi rămaşi cu mine,
Să găsesc leacul pentru clipa
Ce le-ar aduce mai mult bine.

Încerc să fac din lacrimi rouă
Deşi, am numai două mâini,
Un Dumnezeu, o lume nouă
Nemulţumită doar cu pâini.

Visam că voi primi vreodată
O mângâiere, cât de mică,
Visam să am mamă şi tată,
De nimeni să nu-mi fie frică.

Am dat ceea ce n-am avut
Şi mi-am dorit cu disperare
Să am, însă n-am priceput
De ce primesc lacrimi amare.

Am fost mamă dar şi ”tătic”,
A trebuit să fiu de toate,
La schimb, nu am cerut nimic
Doar un strop de sinceritate.

Acum, când lumea împleteşte
Bune intenţii prin ziare,
Cel ce-i corect nu reuşeşte
Decât slujind peste hotare.

Acum, când colţul străzii poate
Aduce jaf, crime, urgii,
Supranumite „libertate”,
Părinţii nu mai cresc copii.

Acum, povestea se încheie
Cu „ce-ai făcut să-mi fie bine?”
„Nimic! Sunt numai o femeie
Ce-a făcut totul pentru tine.”

Nu mai contează nopţi pierdute,
Nu mai contează ce-am visat,
Crenguţele-s cu greu crescute
Şi sufletul îndurerat.

Nu pică pere mălăieţe,
Din cer nu plouă cu bucate,
Mă rog, să am la bătrâneţe
Doar linişte şi sănătate.

Mă rog, să ai, de zece ori
Mai mult decât ţi-ai fi dorit,
Să creşti, ca mine, atâtea flori
Şi să-i iubeşti pân’ la sfârşit.

Eu m-am născut să şterg păcatul
Străbunilor, cu a mea viaţă,
Şi-am să câştig campionatul
De a zbura mereu prin ceaţă.

Eu m-am născut să-ntrec izvoare
Cu lacrimile mele multe,
Să dăruiesc celui ce n-are
Ochi şi urechi, să mă asculte.

Doar o clipă


O clipă doar aş vrea să fiu
Fărâmă de lumină,
Să-ţi decupez până târziu
Tristeţi de pe retină.

Să-ţi mângâi sufletul sortit
Pe veci să mă iubească,
Să te iubesc necontenit
Cu-o grijă îngerească.

O clipă doar aş vrea s-adun
În palme dezmierdarea,
Să te sărut şi să îţi spun
Cât mi-aduci alinarea.

Să-ţi împletesc un aşternut
Din norii mei de-o viaţă
Să te îmbrac într-un sărut
În orice dimineaţă.

O clipă doar să-ţi dau în dar
În noaptea asta crudă,
Să uităm de orice coşmar
Doar cerul să ne-audă.

Să-ţi dăruiesc fără-ncetare
Lumină din lumină,
Să te iubesc la disperare
Şi fără strop de vină

O clipă doar aş vrea să zbor
Cu a luminii grabă,
Să-ţi salvez sufletul din dor
Ca pe-o sfântă podoabă.

Cât te ador şi te iubesc!


N-aş vrea ca luna să-ţi şoptească
De câte lacrimi m-am ferit,
Cu razele-i să-ţi împletească
Un vis furat, neîmpărtăşit.
 .
N-aş vrea ca luna să-mi ascundă
Silabele într-un sertar,
Versuri, ca pâinea aburindă
Să-ţi făuresc, din al meu har.
 .
N-aş vrea ca luna să-ţi strecoare
Pe la urechi, suspinul meu,
N-aş vrea să ştii ce mult mă doare,
Destul mă ştie Dumnezeu.
 .
N-aş vrea să-ţi dăruiesc iubite
Clipele mele de durere,
Vreau să exişti în a mea minte
Precum o sfântă mângâiere.
 .
Aş vrea ca luna să ne-adune
Stelele într-un dans ceresc,
Din sufletul meu să-ţi pot spune
Cât te ador şi te iubesc!

Din norul meu


De-aici, din norul meu, văd totul
Aşa cum este, cum a fost,
O lacrimă îşi face cortul,
În frunza fără adăpost.

Văd fumul cum se risipeşte
Cenuşa-n urma lui se-adună,
Vântul avid se înteţeşte
Purtând o dragoste nebună.

Nevăzătorule, mă iartă
C-am îndrăznit să-ţi descifrez
Din gândul tău, reala harta
Şi-n pagină s-o creionez.

Mă iartă că-ţi expir iubire
Purtând din zori o transparenţă,
Determinând numai uimire
În cea mai pură chintesenţă.

Mă iartă că-ţi transform minutul
În mângâiere de moment,
În timp ce zborul şi sărutul
Devine atât de insistent.

Mă iartă că, de sub sprânceană
Te recunosc, cum mi-a fost dat
În lumea asta pământeană
Şi te iubesc neîncetat.

Mă iartă că-n această lume
Nimeni nu te va-nlocui,
Oricâţi ar vrea să mă consume,
În suflet, tu vei locui.

Mă iartă că, orice ai spune
Şi orice floare-ai dezmierda,
Pe veci, doar eu, îţi pot compune
Şi doar tu mă poţi acorda.