Ca şi când

Vreau să mă strângi la pieptul tău
Ca şi când totul s-a sfârşit,
Ca şi când peste curcubeu
Am zburat şi ne-am regăsit.

Vreau să te strâng ca pe-o comoară
Ca şi când cerul mi-a zâmbit
Acum, pentru întâia oară,
Să te sărut necontenit.

Vreau să zburăm din rază-n rază
Precum albinele-n petale,
Ca şi când stelele dansează
În ochii şi buzele tale.

Vreau să visăm că noaptea este
Numai o pată-n calendar,
Ca şi când lumea-i o poveste
Iar eu miraculosul dar.

Vreau să păşim pe drumul vieţii,
Ca şi când noi l-am creionat,
Ca şi când am topii nămeţii
Iubindu-ne neîntinat.

Vise așternute

La colţ de vis, pe-o stradă veche,
Un scârțâit pițigăiat,
De ușă fără nicio veghe,
Lângă un anticariat,
Din balamale, lent, țâșnea.

Un trecător, venit în grabă
Să cumpere un vers din carte,
Ce nu-l găsise pe tarabă,
A azvârlit ușa-ntr-o parte,
Sub iarna care se-așternea.

Un lacăt, ruginit, lovește
În ritm demonic, sacadat,
Pulsul librarului pornește
Mai iute și mai concentrat,
Dar nimeni nu-l mai auzea.

Din perna cerului, imensă
Cad fulgi de nea fără oprire,
Iar versul, fără recompensă,
A amorțit în amintire,
De dorul celui ce-l citea.

Pe străzi luminile sunt moarte,
Nici ușa nu se mai deschide,
Visele se aștern în carte
Dar numai Dumnezeu decide
Ce s-a băut în cafenea.

La colţ de vis, strada-i pustie,
Liniștea în nămeți se-așterne,
E ger, dar cine să mai știe
Dacă din stele sau lanterne
Lovește astăzi dragostea.