N-am motiv să-mi cer iertare!


 

Dați-mi foc în piața mare,
Dați cu pietre, dacă vreți,
N-am motiv să-mi cer iertare,
Zidiți-mă în pereți!

Biciuiți cu-orice cuvinte,
Loviți, cât puteți de tare,
Nu-mi e teamă de morminte,
N-am de ce să-mi cer iertare!

Luați-mi sufletul din mine,
Tăvăliți-l prin noroi,
Chiar în noaptea care vine
Transformați-mă într-un sloi!

Luați-mi lacrima fierbinte
Ce-a udat oceanul sec,
Îmbibați în a mea minte
Ură-n care să mă înec!

Smulgeți-mi din rădăcină
Inima plină de dor,
Luați a ochilor lumină,
Doar la pieptul lui să zbor.

Mult prea scurtă este viaţa,
Mult prea plină de furtuni,
Doar la pieptul lui sparg gheaţa,
Loviți-mă, oameni buni!

Loviți, cât puteți de tare,
Jur că nu mă-împotrivesc
Dar, nici n-am să-i cer iertare
Lumii, pentru că-l iubesc!

Reclame

Mă cert cu visul


Încerc să pun geană pe geană,
Sub amintiri să te ascund,
Dar visele, din nou, te cheamă,
Nu mai știu ce să le răspund.

Mă învinuiesc c-aş fi prea crudă,
Că te-aş fi rătăcit prin nori,
Că seara, lacrima mi-e udă
Doar pentru-a te visa în zori.

Mă pedepsesc ca pe-o păgână
Şi mă lovesc cu disperare,
Vor să opresc cu a mea mână
Cursul lacrimilor amare.

Stelele mă privesc cu milă
Știindu-mi dorul nesfârșit,
Ce zbiară-n orișicare filă
Ca un torent nepotolit.

Și luna, sora mea, tăcută,
Mi-alină noaptea cu-o privire
Precum o biată deţinută
Scăldată-n stele, de iubire.

Mă cert cu visul de pomană,
Nu-i vina lui și nici a mea,
Nu pot să pun geană pe geană,
Nici tu nu cred că vei putea.