Pamflet de plictiseală


Toată vara aștept ploaia
De caniculă să-mi scape
Sufletul, și vâlvătaia
De lene, s-o stingă-n ape.

Toamna vine prea grăbită
Peste noi cu ploi și vânt.
Ce mă fac, nu-s pregătită
Decât de somn și de cânt.

Fulgi de nea răzleți ne-ngheaţă
Nasul și picioarele,
Asta nu mai este viață,
Dacă nu văd soarele…

Floricele, muguri mici…
Toate-au invadat câmpia…
Primăvară…vin’ aici
Să ne salvezi România…

Dorm cuprins de-o mahmureală
Care nu se mai sfârșește,
Îmi place să fiu de fală
De aceea… dorm regește…

Contur


Am pus sub noapte perna ferecată
cu stele, înroşită la refuz,
mi-am făcut rondul, alb, ca altădată
şi mi-am permis să fac, de vise verzi, abuz.
*
Am tălmăcit, sub stânci, o lume rece
în care să m-adăpostesc, de lut, cândva,
atunci când piatra prin izvor va trece
şi ochii tăi mă vor elibera.

*

Nu voi mai știi pe care drum să caut
izvoarele bătute de pietriş,
nu pot lăsa să plângă, un alt flaut
pe umeri goi, avizi de tine, clipocind pieziş.

*

Cu luna am făcut contract pe viaţă,
să-mi dăruiască, fără drept de-apel,
un fir de stea, zdrobit, uitat de gheaţă,
să-l tai felii, cercel după cercel.

*

Cu soarele nu mă mai joc de-o vreme,
nici el nu vrea să-mi lase cerul sur,
cu nori răzleţi, dansând fără probleme,
să te aştept, să-mi dai din nou contur.

*

Clasat


Acum e mai bine
dar ieri,
întrebam de tine
sub seri.
.
O voce plăpândă
şoptea
încercând s-ajungă
o stea.
.
în noaptea pustie
aprind
o luna zglobie
şi tind
să-mi pierd amintirea
pe drum
să-ţi ascund iubirea
în scrum.
.
De mâine toţi norii
zâmbesc,
stăpânesc fiorii
şi cresc…
.
Te pun într-un scrin
la presat,
şi-ţi scriu pe copertă:
 clasat.
.

Sărut de înger prim


Mi-am aşternut pe cerul tău
Un nor, din cei furaţi de mine
Din ochii ce mă reflectau
Mai sus de culmile alpine.

Aripile mi-au înflorit
Sub haina unui crin regal,
Sufletul gol mi-a fost hrănit
Cu dragoste fără egal.

Ai aşternut pe al meu cer
Timid sărut de înger prim,
Pe palme, norii care-ţi cer
În şoapte să ne-acoperim.

Cobori, să-mi pui balsam pe glezne
Şi lacrimile să-mi săruţi,
Să-mi limpezeşti nopţile lesne
De gri să uit, de frig să uiţi.

Datorită ţie


 

 

 

Urcat-am ieri pe norii mei de-o şchioapă
să-mi caut liniştea pierdută-n drum,
să-mi scald privirea rătăcind pe apă,
de lacrimile nopţilor pierdute-n scrum.
.
Urcat-am să presar pe-o lume dură
ce-şi ţine inima sub ambalaj,
îşi afişează fără de măsură
gânduri măreţe, vise, anturaj…

Păşeam cu teamă că ating podeaua
şi-n urma mea las doar frânturi de vise,
un trandafir catifelat ca neaua
îmi contura cuvintele nescrise.

Urcat-am ieri pe norii mei albaştri
să-mi reîncarc cu suflet bateria,
să-mi caut rătăcirea printre aştrii,
iubirea, clipa verde, bucuria.

Urcat-am ieri, la braţul tău, pe stele
am cules suflet pentru-o veşnicie,
să îl îmbrac în versurile mele
şi toate astea datorită ţie.

 

 

Covoare de iubire


N-am să-ţi aduc aminte că-s flămândă,
voi desena, pe norii mei, dorinţa
de a te soarbe, chiar şi muribundă
sau resemnată în nesăbuința
de-a te avea în inimă mereu.
.
N-am cum să-ți pun iubirea la picioare,
să-i redescoperi gustul plin de viață
ca o pecete-n lumea asta care,
târăşte-un trup îngenunchiat prin gheață,
de-atâta așteptare, dragul meu.
.
N-am să-ți destăinui clipa trecătoare
dar lungă cât un veac şi jumătate,
cum mă apasă-n suflet şi mă doare
doar zi de zi, din zori şi până-n noapte,
când mă lumină numai Dumnezeu.
.
Am să-ţi păstrez frânturi din norii mei,
să-ţi împletesc covoare de iubire,
când vei veni, din depărtări, să-mi iei
osânda, s-o îmbraci în fericire
cu-o singură privire, dragul meu.
 .