Publicat în Dana Pătraşcu

Pamflet de plictiseală


Toată vara aștept ploaia
De caniculă să-mi scape
Sufletul, și vâlvătaia
De lene, s-o stingă-n ape.

Toamna vine prea grăbită
Peste noi cu ploi și vânt.
Ce mă fac, nu-s pregătită
Decât de somn și de cânt.

Fulgi de nea răzleți ne-ngheaţă
Nasul și picioarele,
Asta nu mai este viață,
Dacă nu văd soarele…

Floricele, muguri mici…
Toate-au invadat câmpia…
Primăvară…vin’ aici
Să ne salvezi România…

Dorm cuprins de-o mahmureală
Care nu se mai sfârșește,
Îmi place să fiu de fală
De aceea… dorm regește…

Anunțuri
Publicat în Dana Pătraşcu

Contur


Am pus sub noapte perna ferecată
cu stele, înroşită la refuz,
mi-am făcut rondul, alb, ca altădată
şi mi-am permis să fac, de vise verzi, abuz.
*
Am tălmăcit, sub stânci, o lume rece
în care să m-adăpostesc, de lut, cândva,
atunci când piatra prin izvor va trece
şi ochii tăi mă vor elibera.

*

Nu voi mai știi pe care drum să caut
izvoarele bătute de pietriş,
nu pot lăsa să plângă, un alt flaut
pe umeri goi, avizi de tine, clipocind pieziş.

*

Cu luna am făcut contract pe viaţă,
să-mi dăruiască, fără drept de-apel,
un fir de stea, zdrobit, uitat de gheaţă,
să-l tai felii, cercel după cercel.

*

Cu soarele nu mă mai joc de-o vreme,
nici el nu vrea să-mi lase cerul sur,
cu nori răzleţi, dansând fără probleme,
să te aştept, să-mi dai din nou contur.

*
Publicat în Dana Pătraşcu

Clasat


Acum e mai bine
dar ieri,
întrebam de tine
sub seri.
.
O voce plăpândă
şoptea
încercând s-ajungă
o stea.
.
în noaptea pustie
aprind
o luna zglobie
şi tind
să-mi pierd amintirea
pe drum
să-ţi ascund iubirea
în scrum.
.
De mâine toţi norii
zâmbesc,
stăpânesc fiorii
şi cresc…
.
Te pun într-un scrin
la presat,
şi-ţi scriu pe copertă:
 clasat.
.
Publicat în Dana Pătraşcu

Sărut de înger prim


Mi-am aşternut pe cerul tău
Un nor, din cei furaţi de mine
Din ochii ce mă reflectau
Mai sus de culmile alpine.

Aripile mi-au înflorit
Sub haina unui crin regal,
Sufletul gol mi-a fost hrănit
Cu dragoste fără egal.

Ai aşternut pe al meu cer
Timid sărut de înger prim,
Pe palme, norii care-ţi cer
În şoapte să ne-acoperim.

Cobori, să-mi pui balsam pe glezne
Şi lacrimile să-mi săruţi,
Să-mi limpezeşti nopţile lesne
De gri să uit, de frig să uiţi.

Publicat în Dana Pătraşcu

Datorită ţie


 

 

 

Urcat-am ieri pe norii mei de-o şchioapă
să-mi caut liniştea pierdută-n drum,
să-mi scald privirea rătăcind pe apă,
de lacrimile nopţilor pierdute-n scrum.
.
Urcat-am să presar pe-o lume dură
ce-şi ţine inima sub ambalaj,
îşi afişează fără de măsură
gânduri măreţe, vise, anturaj…

Păşeam cu teamă că ating podeaua
şi-n urma mea las doar frânturi de vise,
un trandafir catifelat ca neaua
îmi contura cuvintele nescrise.

Urcat-am ieri pe norii mei albaştri
să-mi reîncarc cu suflet bateria,
să-mi caut rătăcirea printre aştrii,
iubirea, clipa verde, bucuria.

Urcat-am ieri, la braţul tău, pe stele
am cules suflet pentru-o veşnicie,
să îl îmbrac în versurile mele
şi toate astea datorită ţie.

 

 

Publicat în Dana Pătraşcu

Pentru cei ce cred


Pentru cei ce cred în stele,
în iubire cu temei,
pentru vremurile grele,
vreau să urc pe norii mei!

Pentru cei ce cred că-n beznă,
cu iubire, mă descurc,
ard din creştet pân-la gleznă
şi pe norii mei tot urc.

Publicat în Dana Pătraşcu

Covoare de iubire


N-am să-ţi aduc aminte că-s flămândă,
voi desena, pe norii mei, dorinţa
de a te soarbe, chiar şi muribundă
sau resemnată în nesăbuința
de-a te avea în inimă mereu.
.
N-am cum să-ți pun iubirea la picioare,
să-i redescoperi gustul plin de viață
ca o pecete-n lumea asta care,
târăşte-un trup îngenunchiat prin gheață,
de-atâta așteptare, dragul meu.
.
N-am să-ți destăinui clipa trecătoare
dar lungă cât un veac şi jumătate,
cum mă apasă-n suflet şi mă doare
doar zi de zi, din zori şi până-n noapte,
când mă lumină numai Dumnezeu.
.
Am să-ţi păstrez frânturi din norii mei,
să-ţi împletesc covoare de iubire,
când vei veni, din depărtări, să-mi iei
osânda, s-o îmbraci în fericire
cu-o singură privire, dragul meu.
 .