Forţa iubirii noastre




Te-am amendat, iubite, într-o seară,
Te-apostrofam, în minte, mai mereu
Când m-apăsa pe suflet ca o gheară
Tăcerea ta, lovindu-mă din greu.
*
Te-ameninţam în versuri dezlânate
Că voi uita de tine şi de noi,
Te părăseam în fiecare noapte
Dar zorii ne găseau pe amândoi.
*
Ne picurau iubirea peste lacrimi,
Ochii ni-i deschidea spre răsărit,
Ne demonstra c-avem ascuns în inimi
Un sentiment adânc întipărit.
*
Te dezmierdam în taină câteodată,
Când sufletu-mi urla de al tău dor
Dar, mă trezeam în vis asediată
De glasul tău, de ochii ce-i ador…
*
Te priveam noaptea fără încetare,
Te sărutam în gând şi te mustram,
Te amendam iubite, dar mai tare
Forţa iubirii noastre desluşam.
*
Au încercat mulţi nori să ne doboare,
Fulgere crude cerul ne-au rănit,
Dragostea noastră este mult mai mare
Deşi mulţi încă nu s-au lămurit.
*

 

Nu-mi pasă


 

Nu-mi pasă dacă Luna ascunsă ne-a privit,
Nu-mi pasă dacă ploaia, cea rece, a-ncercat
Dorința să ne-nghețe, ştiu că n-a reușit
Decât să ne dorim sărutul neîncetat.

Nu-mi pasă dacă cerul mai plânge și acum,
Nu-mi pasă dacă norii priveau întrebători
Ce ne dorim de fapt, pășind pe-același drum,
Ce s-a-ntâmplat cu mine? Simțeam mii de fiori…

Simțeam că lumea-ntreagă, de azi îmi e supusă,
Iar eu, regina ploii, dăruiesc primăvară,
Simțeam că de iubire voi fi de-acum răpusă
Şi-aliniez planete în fiecare seară.

Simțeam că voi da viaţă câmpului plin de flori,
Fructe pot dărui miilor de livezi,
De fapt doar miliarde și sute de fiori
Simțeam, doar când priveam în ochii tăi cei verzi.

 

Noaptea s-a revărsat




Noaptea s-a revărsat, dar este luminată
De zâmbetul tău cald, de privirea-ți curată,
Stelele ne dezmiardă cu simfonia lor
Şi sufletul ne poartă spre geana zorilor,


Trupul mi se-nfierbântă numai când te privesc,
Inima-n mine cântă și-aş vrea să îți șoptesc
Ce simt în noaptea asta, numai ce simt, atât,
Nimic mai mult, dar tu, îmi dai primul sărut.


Pământul se transformă în nisip mișcător
Oare-i doar vina mea, sau cu tine chiar zbor?
Cu aripi, fără aripi, asta numai contează
Orice s-ar întâmpla, nimic nu mă-ntristează.


Noaptea s-a revărsat peste noi dintr-o dată,
Iar gura-mi e de-acum mult, mult prea însetată.

Vom zbura spre Marte



 
Stelele se-ascundeau, Luna era departe
Iar noi vorbeam, visam despre un zbor spre Marte.
O frânghie-atârnată din ceruri ne-mbia
Să lăsăm tot în urmă și să urcăm pe ea,

Să zburăm peste lacrimi, peste tot ce doboară,
Să-mbrățișăm speranța, cea mai scumpă comoară.
Un zâmbet cald pe chipuri ușor s-a desenat
Dintr-un motiv prea simplu, era adevărat,

Nu am zburat pe Marte, dar cine poate ști
Ce se va-întâmpla mâine, poate ne vom iubi,
Poate vom muta Luna pe a noastră planetă
Sau vom zbura spre stele fără nici o rachetă,

Vom clădi drum prin ceață, norii vom alunga,
Când în sfârșit pe Marte de mână vom zbura,
Printre petale sute și raze argintate,
Vom schimba-n sărbătoare prea înnorata noapte.