Egalitarism


De la un timp ascund printre sertare
Durerea, fericirea şi dorința,
Nu vreau să-mi calce nimeni în picioare
Nici bunătatea, nici îngăduința.

De la un timp privesc de sub cortină
Cum se încearcă a-mi despleti scopul
Pășind prin umbră, conuri de lumină,
Licori perfide ce nu-și găsesc locul.

De la un timp cotrobăi prin țarână,
Prin praf de stele ce-au albit de soartă
Să nu mai văd cum zburdă mână-n mână
Invidia şi ura-n lumea moartă.

Cu ghearele-am urcat pe stânci de groază
Să nu văd cum se calcă în picioare
Iubirea şi tandrețea ce vibrează
Sub munți de timp uitat printre sertare.

Firescul l-am ales din prea banal,
L-am şlefuit cu zorii-ncercănaţi
Să iasă la lumină triumfal,
Dintre pereţii vremii, îngheţaţi.

Am dat cu pumnu-n toate şi-am urlat
Spărgând tăcerea norilor mahmuri
Prin care egoismul a umblat
Să mă zidească din dărâmături.

Am dat de înţeles orbilor trişti
Că m-am retras în lumea mea diformă,
Unde ți se permite să te mişti
În orice haină şi în orice formă.

Din norii mei


Tu crezi că mie-mi pasă cât de tare
Şi de adânc pretinzi că mă iubeşti
Când… văd în mine cât de mult mă doare,
Deşi n-ai timp de-asemenea poveşti…

 

Tu ai ales să te întorci o clipă,
Să-mi răscoleşti din egoism trecutul
Ai simţit că mă paşte vreo risipă
Şi-ai ridicat aşa-ntr-o doară scutul.

Crezi că eu chiar nu am nimic a spune
Din câte întâlnesc pe al meu nor?!?
Nici nu visezi… în vremurile bune
Găsesc o groază alb-negru, color…

Când ai fost nevoit să lupţi cu ploaia,
Canicula şi gerul deopotrivă,
Ai luat în seamă numai vâlvătaia
Ce-ţi ardea sufletul smuls, în derivă.

Tu crezi că eu nu văd mereu apusul
Cum curge peste zorii prea grăbiți?!?
Totuși aleg, din norii mei, opusul
Sfidând  ciulinii neîndrăgostiți.

Când tot ce-a fost se regăsește-n taină,
Ca nu cumva să râdă orbii toţi,
În buzunarul veșted de la haină
Și îţi vinzi sufletul pe ultimii doi zloți…

Crezi că eu nu mă sting ca o durere
Hrănită-n ultimele două seri
Cu dragoste, iubire şi putere
Deşi n-ai timp de-asemenea averi?

Eu doar din norii mei seară de seară
Pot aduna comori nepreţuite
Ce-şi găsesc drum spre orice inimioară,
Pe coala asta care nu te minte.