Micul dejun ( fragment din… capitolul 1)


Aerul de munte, pe care niciodată nu l-a agreat, aproape o izbi în față și pașii i se îngreunară. Câinele cunoștea drumul spre parc, spre casă însă…
Auzi un glas cristalin de copil și trase cu putere de zgardă. Se chinui să-l țină cu toată puterea de care dispunea la aceea oră, după o noapte de nesomn. Angus, care nu suporta nici copiii și nici animalele domestice, rupse zgarda și… Într-o fracțiune de secundă îl prinse de gât și-i puse cureaua, așa cum era, “ruptă”.
– Hai acasă! Nu mă mai necăji și tu… hai, te rog, hai!…
Îngrozită de ceea ce s-ar fi putut întâmpla, îl luă mai mult cu forța și reuși să-l îndrepte pe aleea din fața casei. O altă victorie. Totuși tremura…
În timp ce căuta cheia prin buzunare observă frunzele uscate, aduse de vânt și se întrebă cât timp îi poate lua să le strângă dar, asta, bineînțeles după ce servea micul dejun.
Intră în casă, eliberă animalul din legătura făcută ad-hoc, se spălă pe mâini și merse în camera bătrânei.
Era trează. O aștepta. Apăsă pe butoane și-i lăsă patul jos, în așa fel încât să o poată ridica. Îi arătă un maieu alb cu broderie pe piept (știind că nu i-ar fi plăcut unul simplu), un pulover verde, o pereche de pantaloni gri și o eșarfă. Bătrâna încuviință din cap îngânând ceva pe limba ei. Ce bine era dacă, ar fi fost mulțumită în fiecare dimineață de hainele pe care i le alegea… O dezbrăcă ușor, îi puse halatul de baie și o ridică, nu înainte de a-i pune frâna la cărucior. De milă, îi dădu papucii ei, până la baie și înapoi. Bătrâna era foarte încântată de acest gest al ei. Ea chiar nu înțelegea de ce nu exista și o asemenea pereche de papuci, pe care să-i poarte femeia la care era, de la pat până la cabina de duș.
Gura îi turuia mereu în timp ce-i făcea toaleta, vrute și nevrute, în ambele limbi, pe un ton jucăuș, atât cât să nu-și dea seama bătrâna cât de teamă îi era ca nu cumva să i se facă rău în timpul dușului. La vârsta ei… orice clipă putea fi… ultima. Îi dădu cu gel pe tot corpul, apoi o clăti și o scoase din cabină,o aduse înapoi în dormitor, o întinse pe pat, cu halatul de baie, încă zece minute. În timp ce strânse hainele și le aruncă pe scara ce ducea la subsol (unde era mașina de spălat și de unde i se păruse că vine caracatița cu o noapte înainte).        Duse și pampers-ul la gunoi și se întoarse să o ridice. De această dată pentru micul dejun. Era deja ora nouă și jumătate iar la ora zece trebuia să fie gata. O îmbrăcă, o încălță și o duse din nou la baie unde, o pieptănă, îi dădu cu fixativ, cu cremă pentru firele rebele, îi spălă proteza (în timp ce maman se spăla pe dinții de jos) și o dădu cu un pic de ruj.
Îi spuse bătrânei să stea pe loc și o zbughi pe ușa toaletei. Uitase mărgelele. I le aduse, îi șterse un pic ochelarii și o scoase pe bătrână pe hol. O lăsă singură să-și împingă căruciorul și fugi să deschidă ușa de la camera de zi. Victorioasă, așeză bunica pe perna de pe fotoliul din mijloc și dădu să plece în bucătărie pentru a pregăti omleta.
În clipa când ajunse la draperie, soneria își aruncă harponul după urechile ei, cu aceleași sunete infernale pe care le folosea de obicei.
– Fac pipi!… zise bătrâna.
Se întoarse, o ridică iar, o ajută să pună mâinile pe cărucior și îi deschise ușa (pe care de-abia intrase cu două minute mai devreme).
…Și ce mult mai era până seara…