Nu te opri!


Chiar dacă arzi, dintr-un motiv anume,
din strălucit să nu te-opreşti, nicicând,
invidia de pe această lume
nu poate lua sfârşit, în niciun rând.
.
Unii cerşesc, în piaţa mare, locuri,
în timp ce alţii-l cern pe cel bătrân,
tu să n-aştepţi căderea de pe tocuri,
doar Dumnezeu, din Cer îţi e stăpân!
.
Ridică-te şi umblă! -a spus Mesia,
nu căuta surâs la infinit…
te-aştept la poarta unde poezia
alină sufletul de ploi lovit.

Mult prea mult


Sunt prea mic să-ţi răpesc timpul,
Prea mare să nu-nţeleg
Cum se schimbă anotimpul
Şi ce haine să-mi aleg.
.
Sunt prea scund să-mi arunc ochii
Ce zăresc atâta soare,
Unde se înalță plopii,
Peste-oceane de culoare.

Sunt prea darnic s-ascund visul,
Prea zgârcit să-mi vând trecutul
Parcurgându-mi așa zisul
Zbor, ce-atinge absolutul.

Sunt prea orb să-aud chemarea
Porților ce se deschid
Doar odată, când uitarea,
Vrând – nevrând produce vid.

Sunt prea treaz să nu-ţi duc lipsa
Ce-apasă inconștient,
Ca şi când numai pedeapsa
Este-al meu abonament.

Sunt prea slab să pot susține
Clipele îndurerate,
Mă topesc în dor de tine,
Zi de zi, noapte de noapte.

Sunt aici, în pragul casei
Așteptând să-mi înțelegi
Lacrima din podul palmei
Ce se scurge fără legi.