Publicat în Dana Pătraşcu

În urma mea


De mult nu te mai caut cu privirea,
De mult nu mai aștept pe la ferestre,
Mi-am așternut pe-o lacrimă iubirea
Să-mi urce sufletul rănit pe creste.
 .

De mult nu-mi mai pun clipa la-ncercare,
Nici soarele nu îl mai dojenesc
Când se ascunde după norul care
Mi-aşterne versu-n care m-oglindesc.

De mult timp cerul s-a împărțit în două,
Am înțeles ce înseamnă pasiunea
De-a mă hrăni cu boabele de rouă
Abandonând în jar perfecțiunea.

De mult nu te mai caut printre aștri
Nici pașii nu ţi-i mai sărut, de mult,
M-am oglindit în ochii mării-albaștri
Şi-mi e de-ajuns tăcerea să-ți ascult.

Mi-e șoapta transformată în silabe,
Cuvântul vine în buchet cu tine,
Tot ce-am atins vor deveni podoabe
La gâtul vieții ce ni se cuvine.

În urma mea povestea se trezește
Înmugurind în suflet vis curat,
Din dragostea care mă împlinește,
Să pot zbura de-acum cu-adevărat.