Publicat în Dana Pătraşcu

În urma mea


De mult nu te mai caut cu privirea,
De mult nu mai aștept pe la ferestre,
Mi-am așternut pe-o lacrimă iubirea
Să-mi urce sufletul rănit pe creste.
 .

De mult nu-mi mai pun clipa la-ncercare,
Nici soarele nu îl mai dojenesc
Când se ascunde după norul care
Mi-aşterne versu-n care m-oglindesc.

De mult timp cerul s-a împărțit în două,
Am înțeles ce înseamnă pasiunea
De-a mă hrăni cu boabele de rouă
Abandonând în jar perfecțiunea.

De mult nu te mai caut printre aștri
Nici pașii nu ţi-i mai sărut, de mult,
M-am oglindit în ochii mării-albaștri
Şi-mi e de-ajuns tăcerea să-ți ascult.

Mi-e șoapta transformată în silabe,
Cuvântul vine în buchet cu tine,
Tot ce-am atins vor deveni podoabe
La gâtul vieții ce ni se cuvine.

În urma mea povestea se trezește
Înmugurind în suflet vis curat,
Din dragostea care mă împlinește,
Să pot zbura de-acum cu-adevărat.

Publicat în Dana Pătraşcu

Puii junglei



Miliarde de secunde,
Milioane de suspine
Mai șoptite, mai profunde,
Mi-au ars sufletul în mine.

Zeci de zile, nopți, o groază,
Dimineți fără suflare,
Junglă fără nicio oază,
Totul plânge, totul doare…

Lacrimi izvorând din vise,
Clipe fără conținut,
Jale-n paginile scrise,
Dor ascuns și menținut.

Zbucium cutremurător,
Ploi de flăcări neoprite
Sfâșiau sufletu-n dor,
Amintiri sculptate-n minte…

Totul părea o ruină
Sub nămeții de tăcere,
Strivind de la rădăcină
Orice soi de mângâiere.

Frământări nenumărate
S-au oprit într-o clipită,
Mările învolburate
Au stins flacăra cumplită.

Cerul a-nflorit de stele,
Soarele-i liber de-acum
Stropind aripile mele
Cu-n misterios parfum.

Zorii cern sfânta iubire,
Nopțile se limpezesc
Visele să le înșire
În șirag dumnezeiesc.

Regele iubirii mele,
Întors de la vânătoare,
Reaprinde mii de stele
Zilnic, doar cu-o sărutare.

Curge clipa fără teamă,
Rănile s-au vindecat,
Viaţa neîncetat ne cheamă
Să trăim adevărat.

Un întreg în jungla deasă,
S-a născut dintr-o privire,
Bine-ai revenit acasă,
Leul meu plin de iubire!