Publicat în Dana Pătraşcu

să-ţi fiu o amintire


Îmi voi învinge teama
coase din lacrimi umeri,
aripi de trecătoare,
să zbor peste nămeţi,
să te întrebi de unde
mai am cununi pe frunte,
surâs în noaptea albă
şi parte de senin.
 .
Să-mi cauţi vocea caldă,
să-ţi depene poveţe,
sub vorbe-nsângerate,
pedepse fără număr
să-ţi fiu o amintire,
un vis grăbit în noapte
sătulă de întuneric
să nu mă mai găseşti.
Publicat în Dana Pătraşcu

Nu mai vreau să pier în noapte


Am aşternut clipele-n carte,
printre rafalele de vânt,
venind în mine, dintr-o parte,
am spart oglinzi cu un cuvânt.
.
Mă frământaţi cu aşa migală,
propuneţi totul pentru vid,
din grabă, fără îndoială,
alegeţi lanţul prins în zid.
.
Eu nu mai vreau să pier în noapte
ca un vapor fără ocean,
vreau din tăcere să smulg şoapte
cu strălucire de mărgean.
.
Vrea să iau de pe luciul mării
razele soarelui dansante,
din ochii mei să-ţi croieşti zorii
strălucitori, vii diamante.

Publicat în Dana Pătraşcu

Greu


Greu aştern cuvinte calde
Pe-un perete îngheţat,
Greu fac din lacrimi smaralde
Cu sufletu-ntemniţat.

Greu înlătur de pe frunte
Urmele zilei de ieri,
Greu e drumul către munte,
Toamnele nu-s primăveri.

Greu te rătăcesc prin iarbă
Avidă de verde crud,
Cu smaraldele în barbă
Aştern ce văd şi aud.

Publicat în Dana Pătraşcu

Paşi prin beznă


 

 

Mă-nveţi cum să păşesc prin beznă
Crezându-te iluminat
De libertate, pân’ la gleznă
Iar eu, cobor nedescifrat.

Nu vezi că totul se plăteşte
Cu bon fiscal însângerat,
Că tot ce nu se dăruieşte
Se ia cu forţa, neîncetat…?!?

Nu vezi cum se pictează jocul
În trei culori, din vârf de ac
Şi se adulmecă norocul
Doar după bunul nostru… sac…?!?

Nu vezi că totul se topeşte
Încet, încet, cât ai clipi
Şi nimeni nu mai conteneşte
În a zbura şi-a ciripi…?!?

Nu mai contează ce-ai în guşă
Sau câte stele-ai adunat,
Dacă ai trupul de păpuşă
Restul e vis necugetat.

Mă-nveţi cum să adorm iubirea
Sau s-o alung din pieptul meu
Deşi-mi cunoşti sufletul, firea
Şi harul de la Dumnezeu.

Nu vezi că lumea rătăceşte
Pe zi ce trece… îngrozitor,
Iar cel ce ne povăţuieşte
Se stinge-n singurul său dor?!?

Nu vezi cum plouă peste lume
De parcă totul e murdar
Iar cerul nu vrea să consume
Din stelele primite-n dar…?!?

Nu mai contează ce poveţe
Îmi poţi aşterne la picioare,
Doar Cerul poate să mă-nveţe
Drumul însângerat spre soare.

 

 

 

 

Publicat în Dana Pătraşcu

Nicio diferenţă


Când îţi văd privirea tristă,
Ochii obosiţi şi goi,
Mă întreb dacă există
Diferenţă între noi?!?

O lehamite de toate,
Plictis şi nemulţumire,
Mă întreb-oare cum se poate
Trăi fără de iubire?!?

Să alungi orice speranţă,
Să topeşti visele toate…
Pentru ce? Pentru o viaţă
Îmbâcsită doar cu noapte?!?

Pentru ce să porţi o mască,
Iar sub ea, munţi de durere,
Sufletul să-ţi împietrească
Într-un soi de băi de fiere !?!

Pentru ce-aş deschide uşa,
Ţinând visu-n pod închis,
Şi aş vântura cenuşa,
Doar pentru un compromis?

Viaţa este-atât de scurtă
Oricât de mult ai fugi,
Clipele-s cât o ciozvârtă,
Trăieşte pentru-a iubi!

În lacrimi de fericire
M-aş scălda, dac-aş zări
Doar un strop de mulţumire
Pe-al tău chip… şi aş zâmbi.