Prefer un transfer


 

 

 

 

Azi noapte-am dormit cu capul pe vers,
de-o viaţă o fac dar, azi m-am trezit
cu ochii albaştri de cearcăne, mers
de viaţă prea plină, mi s-a hărăzit.

În noaptea flămândă mi-au curs peste vis
iubiri la secundă cu fast şi alai,
un suflet m-aşteaptă cu geamul deschis
şi braţele pline cu visul din Rai.

Azi noapte-am dormit cu gândul plecat
la poalele erei în care trăim,
mi-e ciudă de noaptea în care-am visat
că totuşi se poate, de dor să murim.

În ziua ce vine mă nasc într-un vis,
prefer altă lume, prefer un transfer,
m-aşteaptă un înger cu geamul deschis
pe norii mei sobri, dar fără mister.

 

 

 

Reclame

Ca la carte


 
 
Dintr-o parte-n altă parte
totul merge ca la carte,
lespezi reci căzând deşarte,
lacrima ce ne desparte.

Zeci de vise nevisate
se întrec în aţipire,
totul merge ca la carte…,
dragoste fără iubire.

Ieri se desluşea ţărâna
azvârlită peste ape,
astăzi dorm întinzând mâna,
viselor nesfărâmate.

Milioane de cuvinte
se aşează  rând pe rând,
locuind la mine-n minte
mă vânezi cutreierând.

Dintr-o parte-n altă parte
totul curge ca şi uns,
cupa timpului împarte
stelele-n vis nepătruns.

Aripi large umple cerul
desenând zboruri ciudate,
în oglinzi revăd misterul
filelor smulse din carte.

Nicio boare nu aduce
o secundă de uitare,
în oglinzi să se usuce
verzi coperţi nepieritoare.

 
 

Secunda următoare


.
Chiar în secunda următoare
Toţi norii se vor risipi,
O pată verde de splendoare
Din toamnă se va dezlipi.
.
Din nou vom prinde picătura
În braţe şi-o vom dezmierda
Până vom îmblânzi arsura
Flăcărilor ce-o amenda.
.
Chiar în minutul care vine
Sufletu-n palme-ţi voi preda,
Sigură că nu eşti oricine,
Ca frunza-n toamnă voi ceda.
.
Ca un covor mă voi aşterne
Trupul fierbinte să-mi sfărâmi,
În sărutări ce le vei cerne
Pentru începutul altei lumi.
.
Chiar în următoarea clipă
Stelele-n noapte vor zâmbi
Şi în imensa lor risipă
 La pieptul tău mă voi topi.
.

Verdele tău


E-aşa de bine-n palma ta,
E-aşa de cald şi de pufos,
Parcă-s pe-o aripă de stea
Sub cerul blând şi luminos.

Verdele tău îmi dă splendoare,
La al tău piept mă odihnesc,
Nicio secundă nu mă doare
Din ziua-n care-n te iubesc.

E-aşa de colorat şi clar
Simt că plutesc cu tot cu vers,
Că nu mai trăiesc în zadar,
Am ţelul meu în univers.

Verdele tău îmi dă putere
Tot ce-i mai greu să depășesc,
Să uit de spini şi de durere
Din clipa-n care te iubesc!

Miracolul iubirii


 

Sunt teama de-ntuneric
Ascunsă-n reflectoare,
Uimită de feeric
Prin haos și splendoare.

Sunt teama de mărire
Ascunsă într-un nimic,
Izvor de fericire
Gângurind vers peltic.

Sunt teama de izbândă
Clădită cu migală,
Pierdută la secundă
Din infimă greșeală.

Sunt teama veșniciei
Pe lacrima durerii
Și oda bucuriei
În clipa-mbrățișării.

Sunt teama prăbușirii
Din culmile alpine,
Miracolul iubirii
Zărit numai de tine.

De ce-aș visa?



De ce aș vrea totul perfect,
Când nimic nu este ce pare,
Iar învelișul e-un aspect
Ce radiază-n depărtare.

De ce mi-aș dori infinitul,
Când doar un sunet mă trezește,
Iar dacă piere asfinţitul
Nici soarele nu-mi mai zâmbește.

De ce-n oceanul meu de vise
Arca durerii se scufundă,
Iar drumurile sunt deschise
În orice clipă și secundă.

De ce mi-aș irosi secunda,
Când orișice banalitate
Încearcă să-mi distrugă unda,
Numai cu vise aberante.

De ce-aș visa o noapte întreagă,
Când o secundă mi-e de-ajuns,
Iar cei ce nu vor să înţeleagă
Nimic, în suflet, n-au ascuns.

De ce-aș dori întreaga lume,
Când lumea e a tuturor,
Iar tu ești totul pentru mine
Și doar de tine-mi este dor.