Cea mai frumoasă şi mai fericită


Sunt cea mai frumoasă femeie din lume!
Cu mâini încleştate pe nori,
Călcâiele-nfipte în modul de-a spune:
Sunt cea mai frumoasa femeie din zori!

Sunt cea mai frumoasă şi mai fericită
Femeie din lumea de azi,
Iubesc cât tot cerul, în care iubită
Mă urci, mă cobori, limpezeşti şi mă scalzi.

Sunt cea mai frumoasă femeie cu tine!
Am trup de izbândă şi dor,
Speranţa deplină în ziua ce vine,
Sunt cea mai frumoasă, cu tine în zbor!

Sunt cea mai frumoasă femeie din stele,
Fărâmă infimă pe cerul imens,
Sunt cea mai frumoasă în braţele tale,
Cu-o singură clipă, îmi dai vieţii sens.

Sunt mult mai frumoasă decât orice zână,
Mai purificată decât orice ger,
Sunt cea mai frumoasă cu tine de mână,
Prin tine renasc, prin tine am cer.

Iubirea n-are nicio lege


Cine ne poate înţelege,
În lumea fără chip şi trup?!?
Iubirea n-are nicio lege
Iar, eu n-am timp s-o întrerup.
.
Celor ce fură, mă sărută
Citindu-mi versul pe furiş
Şi din averea mea tăcută
Îşi fac mereu acoperiş?!?
 .
Cum să le cer a mă-nţelege
Celor ce n-au norocul meu,
Din ceruri să poată culege
Har dăruit de Dumnezeu?!?
 .
Cum să pretind un solz de soare
Imenşilor gheţari de pol?!?
Când ei trăiesc fără culoare
Precum moluştele-n nămol.
.
Cine ne poate înţelege?!?
Numai acel care iubeşte
Fără să-i pese ce culege,
Din suflet viaţă dăruieşte.
.
Nici nu pretind agoniseală
 Celor ce nu ne înţeleg,
Pe mine simţul nu mă-nşeală,
În dragoste mă reculeg.
.
Noi am venit pe-această lume
Să demonstrăm că n-a murit,
Că n-are cum să se consume
Iubirea fără de sfârşit.
.

Cred că stelelor le pasă


Vara s-a scurs printre suspine,
Toamna mă frânge-n nopţi târzii,
Adorm cu dor imens de tine
Înlăcrimând alţi zori de zi.

Chiar crezi că stelelor le pasă
De-acest imens covor de frunze?
Chiar crezi că visele mă lasă
Să-mi hrănesc sufletul cu pânze?

Luna şi-a distrus jumătatea,
Soarele-i palid ca şi mine,
Deşi nu mă-ngrozeşte moartea,
Îmi este tare dor de tine!

Chiar crezi că stelelor le pasă
De-nmormântarea frunzelor?
E clar că toamna mă apasă
Să-mi mistui sufletul de dor.

Purific nopţile cu lacrimi,
Serile-n versuri învelesc,
Probabil am vreo zece inimi
De-aceea supravieţuiesc.

Chiar crezi că stelelor le pasă
C-adorm mereu cu tine-n gând,
Aşteptând să te-ntorci acasă?
Se sting şi ele… rând pe rând.

Secunda următoare


.
Chiar în secunda următoare
Toţi norii se vor risipi,
O pată verde de splendoare
Din toamnă se va dezlipi.
.
Din nou vom prinde picătura
În braţe şi-o vom dezmierda
Până vom îmblânzi arsura
Flăcărilor ce-o amenda.
.
Chiar în minutul care vine
Sufletu-n palme-ţi voi preda,
Sigură că nu eşti oricine,
Ca frunza-n toamnă voi ceda.
.
Ca un covor mă voi aşterne
Trupul fierbinte să-mi sfărâmi,
În sărutări ce le vei cerne
Pentru începutul altei lumi.
.
Chiar în următoarea clipă
Stelele-n noapte vor zâmbi
Şi în imensa lor risipă
 La pieptul tău mă voi topi.
.

Mai stai o noapte!


Mai stai o noapte, dragul meu!
În linişte să te sărut,
Să mă topesc la pieptul tău,
Să nu spui că ţi s-a părut
C-a trecut timpul în zadar.
Să capturăm stelele toate,
Să le sorbim dintr-un pahar,
Întreaga seară, întreaga noapte.
.
Mai stai o noapte, dragul meu,
O noapte doar să te iubesc,
Să-i mulţumesc lui Dumnezeu
Că mi-a dat dreptul să zâmbesc.
Mai stai o noapte pentru toate
Nopţile care vor urma,
Să-mi picuri elixir şi poate
Durerile îmi vei curma.
.
Mai stai o noapte, dragul meu
Să-ţi mângâi pletele-n tăcere,
Să uit de tot ce-a fost mai greu
Când noaptea-mi dăruia durere.
Mai stai o noapte pentru mine,
Să pun deoparte amintirea
Clipelor şi te du cu bine,
Intactă-am să-ţi păstrez iubirea.

Reîmprospătăm iubirea


În noaptea asta prindem luna
În palme, să-i slăvim splendoarea,
Să-i împletim cu vers cununa
Din flori de crin să-i dăm culoarea.
 .
În noaptea asta punem stele
La încolţit, să dăinuiască
De-a pururi în clipele mele
Privirea-ţi blândă, îngerească.
.
În noaptea asta strângem bolta
Sub aripile noastre pure,
Doar toamna se-adună recolta
Stol de iubire să îndure.
 .
În noaptea asta capturăm
Pentru vecie, fericirea,
În lacrimi albe o scăldăm
Să reîmprospătăm iubirea.
 .
 În noaptea asta, zborul nostru
Va lăsa urme-n univers,
Vom pune dorului căpăstru
Şi-l vom topi-ntr-un singur vers.

Sunt ca orice om, pământ


De sub atele, protejată
De gânduri, lacrimă şi vise,
Mai smulg o clipă, câteodată
Prin geamurile larg deschise.

Bătăile neregulate
Se-aud în noapte, sub cămaşă,
Printre săgeţi, avide toate
Să-mi rupă pieptul cu-o cravaşă.

În palma visului mă împinge
Ca pe un lanţ de amintiri
Puternic, care mă învinge
Fără vreo cale de ieşiri.

Rămân în lumea mea ciudată
Şi-mi scald în ea clipele reci,
În tine, veşnic ferecată
Oriunde-ai fii, n-ai cum să pleci.

Deschide ochii doar o clipă,
Nu sunt un spin de trandafir,
De lacrimă să fac risipă
Nici de lumină-n cimitir.

Citeşte-mă cât aştern încă,
Priveşte-mă cât încă sunt,
Par rece, dură ca o stâncă
Dar, sunt ca orice om, pământ.
.