Publicat în Dana Pătraşcu

Clipa de început


Ieri mi-era teamă să-ți adun cuvântul,
azi mi-ai sorbit șoaptele rând pe rând,
nu ne-a păsat de ce adie vântul,
ne-am împlinit dorințele visând.

Azi toamna pare doar o bagatelă
oricât de ruginită ne-a urmat,
am zburat sus de tot, fără de schelă,
fără de aripi, fără de păcat.

Triumfători ne-am furișat spre stele,
spre culmi de soare și de sentiment,
am alungat hainele lungi și grele
într-o secundă, trăind consistent.

Azi am învins, cum nu am mai făcut-o,
am hrănit soarele cu-al tău sărut,
m-am născut iar, deși n-aș fi crezut-o
am trăit clipa vie de-nceput.

Publicat în Dana Pătraşcu

să-mi fii luceafăr, să-ţi fiu stea


ce-ai putea pune în secundă
cu stângăcia cuvenită?
visul încearcă să pătrundă
singura frunză ruginită
ce-a mai rămas pe creanga mea…
se stinge-n palmă dragostea…
s-a desluşit o nouă cale
prin ceaţa vremurilor reci
m-agăţ de ea… dar curg la vale,
vreau şi… nu vreau deloc să pleci.

simt că mă-aduni în orice clipă
la pieptul tău, îmi frângi voinţă,
îmi pui pe inimă aripă
smulgându-mă din suferinţă.
îmi pui în suflet dragostea
să-mi fii luceafăr, să-ţi fiu stea…
să strălucesc sub norii groşi,
luând din ochii tăi culoare,
să mă aduni în zori frumoşi
să mă transformi în nopţi cu soare.

Publicat în Dana Pătraşcu

Iubirea…?


Tu nu ai cum a mă înţelege
nici nu ai cum a mă iubi,
iubirea-i steaua fără lege
ce arde-n locul inimii.

N-ai ochi din cei ce-mi pot aduce
iubirea-n fiecare zi,
iubirea-i sentimentul dulce,
iar tu n-ai cum a mă iubi.

Tu nu ai lacrima sortită
să-mi încălzească pasu-n zori,
sigur c-aş vrea să fiu iubită,
dar nu numai de două ori.

Sigur că ştiu ce-nseamnă oază
de linişte şi de candoare,
dar tu n-ai nici măcar o rază
infimă, să-mi trimiţi culoare.

Iubirea nu e o pastilă
prescrisă-n grabă pe-o reţetă,
nu prinde viaţă doar din milă,
nici nu se naşte-n eprubetă.

Iubirea-ţi pune-n clipă suflet
în suflet strop de mângâiere,
în lacrimi gust de-alean şi cântec
şi-n cântec, vers duios şi miere.

 

Publicat în Dana Pătraşcu

Egalitarism


De la un timp ascund printre sertare
Durerea, fericirea şi dorința,
Nu vreau să-mi calce nimeni în picioare
Nici bunătatea, nici îngăduința.

De la un timp privesc de sub cortină
Cum se încearcă a-mi despleti scopul
Pășind prin umbră, conuri de lumină,
Licori perfide ce nu-și găsesc locul.

De la un timp cotrobăi prin țarână,
Prin praf de stele ce-au albit de soartă
Să nu mai văd cum zburdă mână-n mână
Invidia şi ura-n lumea moartă.

Cu ghearele-am urcat pe stânci de groază
Să nu văd cum se calcă în picioare
Iubirea şi tandrețea ce vibrează
Sub munți de timp uitat printre sertare.

Firescul l-am ales din prea banal,
L-am şlefuit cu zorii-ncercănaţi
Să iasă la lumină triumfal,
Dintre pereţii vremii, îngheţaţi.

Am dat cu pumnu-n toate şi-am urlat
Spărgând tăcerea norilor mahmuri
Prin care egoismul a umblat
Să mă zidească din dărâmături.

Am dat de înţeles orbilor trişti
Că m-am retras în lumea mea diformă,
Unde ți se permite să te mişti
În orice haină şi în orice formă.

Publicat în Dana Pătraşcu

Sentimentul suprem


Poate lumea nu observă
Ce se-ntâmplă între noi,
Sufletul ni se conservă,
Într-un trup născut din doi.

Suntem suflete pereche,
Doar uniţi putem trăi,
Precum o poveste veche
Care nu poate muri.

Poate a-ncercat o furtună
Să ne rătăcească pasul
Dar noi numai împreună
Suntem, sunetul şi glasul.

Suntem un întreg firesc,
Viaţă smulsă din extrem,
Mă iubeşti şi te iubesc
Sub un sentiment suprem.

Fără tine sunt o boare,
Fără mine eşti un nor,
Amândoi suntem o floare
Prinsă-n pieptul anilor.

Poate lumea nu-nţelege
Că iubirea adevărată
Nu se stinge-n nicio lege,
În suflet e tatuată.

Nu suntem doar un desen,
Suntem suflete unite
De un sentiment suprem,
Suflete nebiruite.