Raiul meu


Cu-n singur gând îmi dai lumină,
Cu un cuvânt mă amăgeşti
Că ar fi doar din a mea vină
Iubirea noastră ca-n poveşti.

Din straturi albe de petale
Îmi dăruieşti aripi de zână,
Să mă simt în braţele tale
O perlă smulsă din furtună.

Cu-n singur gest îmi iau splendoare
Din visul ce mi-l zugrăveşti
Pe stelele aducătoare
De clipe-n care mă iubeşti.

Din straturi albe de sidef
Ţi-aş tălmaci poemul sfânt
Ieşit etern în relief,
Eşti Raiul meu pe-acest pământ!

Nu călcaţi iarba-n picioare!


M-aş lungi pe iarba deasă
Să-mi recapăt alinarea,
Să mă simt din nou acasă,
Să nu mă strivească marea.
.
M-aş răzbuna pentru-o clipă
Lenevind în iarbă aiurea,
De rouă-aş face risipă
Până-ar înfrunzi pădurea.

Mi-aş întinde mâna dreaptă
Printre crengile de dud,
Devenind mai înţeleaptă,
Viscolul să nu-l aud.

Sunt atât de însetată,
Stelele le-aş răvăşi
Şi-n iarba înrourată
Liniştea mi-aş regăsi.

Stelele le-aş transforma
Într-o mie de comete
Şi din ele aş forma
Iarba care să mă îmbete.

Printre muguri plini de dor
M-aş topi de bucurie,
Pe vecie să măsor
Visul sfânt pe iarba vie.

M-aş lupta cu orice boare,
Cu orice viscol şi ger,
Nu călcaţi iarba-n picioare!
Vă implor, nu doar vă cer.

Neîncetat mă iubeşti


Sunt zile și nopți când aș vrea să te uit,
Să-mi lepăd cămașa de vise,
Dar ceru-i prea cald, pentru noi șlefuit,
Iar stelele-n el stau aprinse.
.

Sunt zori și amurguri când încă te chem
Să bem elixirul iubirii,
Pe pagina vieții vibrând să veghem
Aroma ce-o dau trandafirii.

Sunt clipe și ore când sorbim intens
Din cupa iubirii firești,
Când viața se-așterne pe oricare vers,
Iar tu neîncetat mă iubești.

Sunt slove și rime ce-şi pierd din contur
Când glasul tău nu le-ndulcesc,
Ești tot ce-am mai sfânt, mai curat şi mai pur,
Ești omul pe care-l iubesc!