Doar pentru o naștere deplină


Când m-am născut
credeam
că sunt singura care
văd altceva decât
ceea ce mi se oferă,
credeam că
e mai firesc să tac
decât să visez,
mai zvelt
să adorm pe nori
decât să curg a ploi,
să desenez infinitul
lunecând
printre scări
ce nu-mi arătau decât
săgeți spre cer.


Credeam că sunt
un sloi de gheață
din raze de soare verzi,
mă priveam în oglinzi adormite
și nu-mi recunoșteam umbra …

Acum știu că
nu sunt singura
care îndrăznește
să descopere cerul
adormind între
curcubeu și luceafăr.

De-abia acum.

Și eram atât de sigură că nu sunt,
așa de singură că sunt,
încât
aș fi pus rămășag
pe o grămadă de stele,
doar pentru că
ele mă știu,
îmi sunt surate,
îmi sărută razele
adunându-mă
din cer și până în călcâie
doar pentru o naștere deplină.

Reclame

Mult prea mult


Sunt prea mic să-ţi răpesc timpul,
Prea mare să nu-nţeleg
Cum se schimbă anotimpul
Şi ce haine să-mi aleg.
.
Sunt prea scund să-mi arunc ochii
Ce zăresc atâta soare,
Unde se înalță plopii,
Peste-oceane de culoare.

Sunt prea darnic s-ascund visul,
Prea zgârcit să-mi vând trecutul
Parcurgându-mi așa zisul
Zbor, ce-atinge absolutul.

Sunt prea orb să-aud chemarea
Porților ce se deschid
Doar odată, când uitarea,
Vrând – nevrând produce vid.

Sunt prea treaz să nu-ţi duc lipsa
Ce-apasă inconștient,
Ca şi când numai pedeapsa
Este-al meu abonament.

Sunt prea slab să pot susține
Clipele îndurerate,
Mă topesc în dor de tine,
Zi de zi, noapte de noapte.

Sunt aici, în pragul casei
Așteptând să-mi înțelegi
Lacrima din podul palmei
Ce se scurge fără legi.