Din vina ta


2175858-bigthumbnail

Din vina ta miroase-a primăvară,
A vers împodobit la subțiori,
A lacrimă curată și fugară
Și a iubire multă… până-n zori.

Din vina ta se scutură salcâmii
Și plopii ning a vis triunghiular,
Din vina ta ignor vocea mulțimii
Și-adun clipele albe-n calendar.

Din vina ta soarele mă alină,
Stelele-mi pun în plete săruturi,
Din vina ta sunt de dorință plină
Și de iubire multă… până-n zori.

Fir de dor


Spune-mi tu, fir de dor,
De te-aș prinde ușor
Între noapte și zi,
Oare te-aș îmblânzi?

De te-aș soarbe visând
Că ești lacrimă-n gând
Și surâs de copii,
Oare te-aș pedepsi?

De-aș putea din sărut
Să-ţi cioplesc început
Și din zorii de zi
Așternut, mi-ai zâmbi?

Spune-mi tu, fir de dor,
De ţi-aș prinde fior
Din privire-n călcâi…
Mi-ai șopti : – Mai rămâi!?!

Sau din geană de stea
Până-n inima mea
Ai străbate izvor
Cât un fir… fir de dor?!?

Risipă


Într-o noapte-am zburat
Cu-n vapor ancorat,
Și-am hrănit primul pas
C-o frântură de ceas,
Iar în zori am parcat
Pe un cer încărcat,
Dintr-o șoaptă de vis
Și-am uitat tot ce-am scris.

Într-o alta-am cântat
Dintr-un fulg alintat
Și-am pus plete pe vânt
Să vă scriu un cuvânt
Din copacul trunchiat
Ce din zori l-am plantat
Pentru-a da din aripă
Și iubirii… risipă.

Fără tine


 

Cu tine totul e năprasnic,
Dar fără tine… e absurd.
Cu tine cerul pare pașnic
Și totuși bate vântul… surd.

Cu tine zorii sunt de gheață,
Seninul este plumburiu,
Cu tine mă trezesc la viaţă
Și lupt cu zmei fără să știu.

Cu tine soarele răsare
Când plouă fără de final,
Cu tine lacrima dispare
Și totul e fenomenal.

Cu tine noapte-i luminată
De glasul tău imaculat,
Cu tine lacrima-i spălată
De zâmbetul plin de păcat.

Cu tine totul este sfânt,
Și dragoste și mângâiere,
Cu tine modelez cuvânt,
Iar fără tine sunt tăcere.

Lacrimi risipite


Nimeni nu l-a ascultat,
înțeles, alinat,
deși în el
se zbăteau milioane de lacrimi,
în valuri.

În timp s-a topit,
limpezit, adunat și risipit,
sfâșiat în fâșii de curcubeu,
purtat și înghițit
mii de catarge,
milioane de suflete,
jocuri de-a vara
și de-a iarna aprigă,
tăceri încremenite
și furtuni interminabile.

Nimeni nu a reușit
să-l legene
cum doar el o făcea,
între maluri,
nimeni nu i-a sorbit visele…

Și nimeni nu a realizat
că el lăcrima
cu fire de nisip aurii
pe care noi le călcăm în picioare…

El nu lăcrima cu versuri.

 

Cât încă sunt


Iubește-mă cât mai las încă
urme firave pe pământ,
de când mă știu am fost o stâncă,
de când mă știi sunt doar cuvânt.

Nu aștepta clipa ce vine
să-mi spui ceea ce știu deja,
încearcă să-mi dai tot ce ține
de noi și ne va proteja.

Nu mă lăsa la întâmplare,
nu îmi doresc să te rănesc,
sunt doar o simplă visătoare,
ca orice suflet omenesc.

Iubește-mă cât ne sunt zorii
senini, în palme să-i răsfiri
cât sunt aici, îți alung norii
petalelor de trandafiri.

De voi pleca, cerul va ninge
cu fulgi albaștri de sidef
ce inima îți va atinge
chiar dacă ai sau nu ai chef

Vis ars în zbor


Ţi-aș fi
în zori de zi
punctul pe i,
dar m-ai omite uneori
ca și când câmpul plin cu flori
s-ar năpusti asupra mea
și m-ar vâna.
 .
Ţi-aș fi
ceea ce n-ai simțit nicicând,
un lanț de stele prins de vânt,
dar ai goni din calea mea
și m-ai zdrobi.
.
Ţi-aș fi
o lacrimă de stea,
să mă rostogolesc mereu
pe trupul tău…M-ai alunga de la-nceput
spunându-mi că mi s-a părut
că somnul tu mi l-ai răpit…
și-aș lua sfârșit. 

Ţi-aș fi un vis,
un vis și-atât,
să-mi deschizi ochii
și să-ţi fiu doar un sărut
de început
și-un punct pe cer
atins de dor…

Vis ars în zbor.