De unde vin


unde-am plecat prin ceaţa asta deasă?
nici nu mai ştiu, nici nu m-am întrebat,
deşi, e aşa de ger…, mi-e dor de-acasă,
de lacrimi ce înfloresc nemotivat…

unde-am clădit misteriosul mâine?
n-am întrebat, stelele, câte sunt…
atâta timp cât mai am grâu de-o pâine
pot cumpăra osândă pe pământ.

de unde vin, n-am avut în bagaje
decât iubire, fără de regret,
şi m-au cazat la sute de etaje
de stele, să le privesc în secret.

nu mai am timp să înlătur agonia,
poate că nici n-ar fi prea indicat,
dar stelele, iubirea şi hârtia
mi-au fost alături, orice s-a întâmplat.

Reclame

Ploi de stele


alerg prin deşert
în noaptea târzie,
aş vrea să te iert,
să-ţi scriu poezie,
pe tâmplele albe
să-ţi pun sărutări,
la gât să-mi pui salbe
de viaţă şi zori.mă împiedic de-o stâncă
crescută-ntre ploi,
e rece şi încă
furtuna din noi,
ne spală de ură
dar te îngrijeşti
să pui picătură
sub tălpi… să striveşti.

pe geana speranţei
că-n vis te găsesc,
îi dau ignoranţei
vacanţă şi cresc
o mie de stele
pe bolta cernită…
divin e-ntre ele,
în ploi sunt iubită.

Clasat


Acum e mai bine
dar ieri,
întrebam de tine
sub seri.
.
O voce plăpândă
şoptea
încercând s-ajungă
o stea.
.
în noaptea pustie
aprind
o luna zglobie
şi tind
să-mi pierd amintirea
pe drum
să-ţi ascund iubirea
în scrum.
.
De mâine toţi norii
zâmbesc,
stăpânesc fiorii
şi cresc…
.
Te pun într-un scrin
la presat,
şi-ţi scriu pe copertă:
 clasat.
.

Păstrează veşnic dragostea!


Ţi-au bătut zorii în fereastră
şi te-au trezit, iubirea mea?
Să nu uiţi învoiala noastră!
Păstrează veşnic dragostea!
.
S-au rătăcit prin noapte vise
nehotărâte, mincinoase?
Printre ferestrele deschise
azi îţi aduc clipe duioase.
.
Să nu îndrăzneşti, iubirea mea
să uiţi cât de mult te iubesc!
În orice clipă, nu-s o stea,
doar noaptea-n cer să strălucesc.

Lângă tine sunt întreagă


La braţul tău păşesc vibrând
prin ceaţa vremii insolentă,
sărutul ţi l-am dat în gând,
iubirea este elocventă.
.
La braţul tău, stelele cad
din neguri, albe să privească
cum toate lacrimile scad
sub mângâierea-ţi îngerească.
.
Nici nu mă aştept să înţeleagă
orice nevăzător trăirea,
eu lângă tine sunt întreagă,
tu lângă mine eşti iubirea.

Puţin câte puţin


Din stele blânde am brodat
iubirea pe pământ,
să port în piept un dor ciudat
din lacrimă şi cânt.
.
Din stele verzi am împletit
crenguţe de măslin,
sufletul ţi l-am dăruit
pe veci să ne iubim.

Să-mi pui în păr raze de stea
din cerul tău senin,
dezmeticindu-mi dragostea
puţin câte puţin.

în sunet de vioară


aş vrea să-ţi iau sărutul cu mine,
într-o vară,
lacrima toamnei crude să nu-l poată atinge,
să-l port, fără tăgadă, pentru că-mi aparţine,
la gât, ca pe-o vioară,
fiindcă mă poţi convinge.îmi pui în ochi surâsul,
din cremene de dor
îmi împleteşti speranţa nopţilor argintii,
îmi despleteşti misterul nescris dintre apusul
şi răsăritul dulce, avid al viselor
în care-mi dai iubirea, s-o port, cât voi trăi.

să-ţi cânt din el cu jale
când stelele aţipesc
pe braţul iernii crude înveşmântată-n dor,
să-mi aduci primăvara încoronată-n cale,
să-ţi susur, fără teamă, de-a pururi, te iubesc!
în sunet de vioară, să-l sorb, să te ador.