Să pot zâmbi


Din vise m-ai răpit aseară
şi m-ai purtat prin alte vise,
să-mi poţi pătrunde-n inimioară
când stelele zâmbeau aprinse.

Mi-ai pus în suflet alinare,
balsam cu iz de iasomie,
să mă strecor pe-alei cu soare,
să-mi umpli inima pustie.

Mi-ai pus pe frunte un sărut
şi încă unul, încă multe…
Poate că doar mi s-a părut
sau dragostea vrea să se-nfrupte?

Iubirile se nasc în zori
când lacrimile mă înving,
visele-s duse printre nori
iar eu îţi scriu, să nu mă sting…

Stelele dorm prea obosite
să ne mai poată urmării,
mi te-au lăsat din zori, în minte,
mi te-au adus să pot zâmbi.

Nu-ţi face griji de vise…


Să nu mă-ntrebi ce-am mai visat aseară
când ştii prea bine ce-aş putea visa,
poate întrebi cât timp o să mă doară
sau câte nopți stele voi număra…
 .
N-am să-ţi răspund, din lipsă de-ntuneric,
chiar de mă vei ruga neîncetat
îţi voi aşterne-n stilu-mi metaforic…
am trecut munţii, însă n-am uitat.
 .
Nu căuta cuvinte-ntrebătoare,
nu are rost să mă chestionezi,
când știi prea bine cât de mult mă doare
deși zâmbesc, să nu te întristezi.
 .

M-au învățat figurile de ceară
cum să joc teatru-n lumea asta rece,
orice-aş putea să mai visez diseară,
nu-ți face griji de vise… visul trece.

De ceva timp nu-mi mai aud suspinul,
nici lacrima nu o mai pierd de-o vreme
deși mă-ntreb unde se-ascunde chinul
şi sufletul în ce cotloane geme…

Cerşit-am liniște nepământeană
şi am primit-o dup-o vreme-n grabă,
nu întreba nicicând ce simte-o mamă
când visele se sting și nu o-ntreabă.

Sete


 

 

 

 

 

Mi-am pus setea la-ncercare
Să văd cât de mult îi pasă
Când durerea e-aşa mare,
Inima atât de arsă…

Am lăsat-o să adie
Ca o frunză-n vârf de nuc,
Fără nicio broderie,
Fără niciun cânt de cuc…

I-am pus dorul la picioare
S-o îngenunchez cumva,
Să-i desculţ poemu-n care
Şoaptele mă dezmierda.

Vântul mă purta pe braţe
Ca pe o comoară veche
Şi-mi şoptea, printre nuanţe
De senin, vers, la ureche.

Duhul serilor deşarte
Mă ferea de suferinţă
Ascunzându-mă-ntr-o carte
Cu lumină şi credinţă.

Mă lovea câte-o furtună
Groaznică, neţesălată,
Nimicind pofta nebună
De-o iubire-adevărată.

Răni purtând veşmânt de gală
Pentru ochii lupilor,
Pun cuvântul cu migală
Pe argintul stelelor.

Timpul curge peste toate
Ca un dor încărunţit,
Visele nenumărate
Pune setea la-ncolţit.

 

 

 

 

De-ar plânge cerul


.
De-ar plânge cerul pentru mine,
Să-mi odihnesc un pic retina
Şi-n dimineaţa care vine
Să aflu care-mi este vina
De a mă naşte cu-o avere,
A duce-n spate-o cruce grea,
Din care picură putere,
De-ar plânge cerul şi-aş tăcea.
.
De-ar plânge cerul cu suspine
Să-mi limpezească drumul crud,
Să nu-mi mai fie dor de mine,
Nici lacrima să nu-mi aud,
Să mă descopăr într-o şoaptă
Din care razele-ar porni
Ca dintr-un fir de iarbă coaptă,
De-ar plânge cerul şi-aş zâmbi.
.

Cât te ador şi te iubesc!


N-aş vrea ca luna să-ţi şoptească
De câte lacrimi m-am ferit,
Cu razele-i să-ţi împletească
Un vis furat, neîmpărtăşit.
 .
N-aş vrea ca luna să-mi ascundă
Silabele într-un sertar,
Versuri, ca pâinea aburindă
Să-ţi făuresc, din al meu har.
 .
N-aş vrea ca luna să-ţi strecoare
Pe la urechi, suspinul meu,
N-aş vrea să ştii ce mult mă doare,
Destul mă ştie Dumnezeu.
 .
N-aş vrea să-ţi dăruiesc iubite
Clipele mele de durere,
Vreau să exişti în a mea minte
Precum o sfântă mângâiere.
 .
Aş vrea ca luna să ne-adune
Stelele într-un dans ceresc,
Din sufletul meu să-ţi pot spune
Cât te ador şi te iubesc!

Slove artificiale


M-am jurat pe frunza verde
Lacrima că voi usca,
De-atunci nimeni nu mai crede
Că din vise pot muşca.

M-am jurat pe puii nopţii,
Când m-orbeau cu-a lor sclipire,
Că voi pune zăvor porţii
Dintre lacrimi şi iubire.

Mi-am jurat s-aleg în viaţă
Drumul cel mai înflorit,
Însă într-o dimineaţă
Ochii tăi m-au despietrit.

M-am jurat s-alung blândeţea
Din potirul plin cu tine,
Să-mi anihilez tristeţea
Care nu mi se cuvine.

Voi jura pe coala albă
Că voi transforma veninul,
Din clipe să-mi fac o salbă
Uitând lacrima, suspinul…

Buzunarele-mi sunt pline
De mărunt şi vorbe goale,
Dar nu cerşesc de la tine
Slove artificiale!

 

Să-mi dai sărutul tău ceresc!


Continui pe nor plutesc,
Nu mă ascund, nu vreau s-o fac
Cu niciun chip să te lovesc
Mai bine-n dorul tău să zac.
.
E-aşa pufos pe norul gri,
Mă duce peste tot, ca vântul,
Deşi, de dor m-aş risipi,
Cu lacrimi aş picta pământul.
.
De fapt, nimic nu urmăresc,
Sunt în vacanţa de oftat,.
Nu încetez să te iubesc,
Chiar dacă azi nu ţi-am jurat.
.
Ţi-am spus să nu-mi trimiţi scrisori,
Aici nu vreau să le citesc,
De vrei să afli, mâine-n zori
Să-mi dai sărutul tău ceresc!