Zădărnicie


Zadarnic ai lumină
Dar nu e de la soare,
În zadar ai căldură
Şi sufletul te doare.
 .
Cenuşa n-are vină,
Nici urme de culoare,
O singura arsură
Se zbate la-ntâmplare.
 .
Uitat-ai aşa zisul
Noian de clipe mute
Străbătând paradisul
Sufletul ţi se-ascute.
 .
E timpul să-ţi pui visul
Şi noaptea la răscruce,
O stea se naşte-n tine
Dar nu şti unde duce.
Reclame

Nu mai vreau să ştiu


ţi-am simţit urma pe zid,
stă brodată-n două zale,
versul plânge insipid,
timp pierdut în seri banale.

mă izbeşte peste geană
câte-o dâră de lumină,
brodată ca o năframă
ce-n sărutul tău se-anină.

printre degetele tale
şi-au săpat loc sângeriu
ale nopţilor petale,
dar eu nu mai vreau să ştiu.

Pictură


Mi-am construit o lume animată
Din geana fiecărei dimineţi
Să pot privi prin noaptea-ntunecată
Zorii pictaţi pe cerul altei vieţi.
.
Am folosit tonalităţi divine
Din pieptul unei mame-ndurerate,
Ce iscăleşte zilnic albe file
Cu clipe ce n-au cum a fi uitate.
.
Mi-am pietruit un pod de albe vise
Pe care nu poate păşi oricine,
Deşi ferestrele sunt larg deschise,
Puţini sunt cei care-au ajuns la mine.
.
În călimara nopţii ţin dovada
Viselor ce m-au invadat onest,
Dar nu-ţi imagina că aş fi prada
Ce-a amuţit smerită în arest.
.
Pe un perete am pictat iubirea
Cu-a ei splendoare fără de final,
În colţurile unde ascundea mâhnirea
Pictat-am marea, valuri lângă val.
.
Să-mi spele orice urmă de-ndoială,
Să-mi scalde lacrimile inundate-n dor,
Mi-am construit o lume ideală
Pictată-n stilul meu de visător.
.