În căutarea ta


cu glas gingaş de păpădie
şi aer pur de învingător
îmi caut clipa ce mângăie
inima plină de-al tău dor.

cu lacrimile prinse-n plete
surâzând ca o primăvară
aleg să-ţi spun pe îndelete
eşti tot ce sunt, dulce comoară.

Reclame

lacrimile mele strălucesc pe foaie


aşteptam lumina binefăcătoare
să-mi inunde ochii loviţi de coşmar,
să-mi sărute geana, ce-n lacrimi amare
mi-au scăldat iubirea
fără de hotar.
        .
am răcnit în noapte, surd, să nu m-audă
nicio stea polară, niciun zvâc de bici,
m-au strivit sub neguri, care-n ger asudă
să-mi oprească zborul…,
umbre mult prea mici…

aşteptam sărutul pur, ca o speranţă,
aninat pe frunte, în gânduri curate,
să-mi trimită-o clipă dorul în vacanţă,
să iubesc pedeapsa
primită în rate.

las în urmă stropii rătăciţi de ploaie
zbor peste năluca unui vis pierdut,
lacrimile mele strălucesc pe foaie,
îmi construiesc drumul,
de la început.

frământări de mormânt


 

 dintr-un colţ te privesc
s
ă-nţeleg ce-am pierdut,
colţul gurii strivesc
într-un alt început.
 
am puterea să-ţi fiu
peste timp pământiu
alinări în pustiu
un curând de târziu
 
eu voi fi peste zi
cer deschis în abis
dezlegând ce-a fost scris
înflorind voi zâmbi
 
dar am fost adăpost
şi surâs de copil
curios
şi febril,
când m-ai luat ieri la rost.
 
am nevoie să-mi dai
aripi reci de mormânt
de la colţ s
ă-mi predai
frământări de cuvânt.
 
 
 

Un vis împlinit


 Am adormit în gând cu tine
şi m-am trezit cu tine-n gând,
eşti Universul ce conţine
iubirea-n fiecare rând.

Zâmbesc, când zorii îmi ridică
pleoapa pentru-a descoperi
o lume-ntreagă într-o mică
retină, ce mă va-nflori.

S-adorm cu şoapta ta pe geană
pictându-mi vise-n primăveri,
nu-i o minune pământeană
ci liniştea oricărei seri.

Adorm cu tine-n gând, iubite,
acum, când cerul s-a deschis
să-mi pună suflet în cuvinte
şi viaţă pură-n orice vis.

S-adorm cu dragostea pe buze,
cu sufletul necenzurat
de înlănţuirile confuze,
e tot ce-n viaţă am visat.

Visul unor nopţi de iarnă


Din fulg de nea s-a întrupat
un înger fără nume,
ea l-a privit, l-a acceptat
şi au pornit în lume.

Zăpada printre ei cădea
ca şi când cerul mare
v-a readuce dragostea,
aşa, la întâmplare.

El o privea necontenit
ca pe o stea polară,
o îmbrăca în răsărit
şi-n soarele de vară.

Păreau doi crini înzăpeziţi
ţinându-se de mână
ce pot păşi nedespărţiţi
prin iarna cea nebună.

Doi trandafiri imaculaţi
prin vitregia vieţii,
care luptau neajutaţi
să pună punct tristeţii.

Printre nămeţi cu greu păşeau
de scârţâia zăpada…
prin visul lor se rătăceau,
lăsând departe strada.

De mână o călăuzea
şi-n gândurile sale
cu praf de stele-o încălzea
prin era glaciale.

Pădurea se-ntindea, dar ei
nu aveau cum să vadă
adunătura de mişei,
ce-i pândeau din zăpadă.

La colţuri lupii-i aşteptau,
cu rânjetul specific,
dar ei în noapte înaintau
ca marea spre Pacific.

Zorii păreau că se ivesc
când le-a ieşit în cale,
un cuib de vis, împărătesc,
căptuşit cu petale.

Au păşit peste prag uşor,
ca-n orice vis… din vise,
au făcut focu-n dormitor
cu stelele promise.

Au ars un timp îndelungat
ca flacără albastră,
nopţile lungi au îngheţat
toţi spinii la fereastră.

Visul frumos s-a stins în zori.
Gheţarii râd într-una
c-au strivit cele două flori,
ca soarele şi luna.

Dar nu au cum a înţelege
că-n nopţile acele,
din dragostea fără de lege
s-au născut alte stele.

Ele vor străluci cândva
când nopţile vor pune,
la loc de cinste dragostea
îngerilor din lume

Zori de aur


Auzeam cum toarce luna,
din fuioarele de stele,
trena noastră şi cununa
viselor nepământene.
.
Şoaptele-mpleteau sălbatic
săruturi înflăcărate,
ce picurau sistematic
pe trupuri, întreaga noapte.
.
O stea se-apleca să vadă
cum iubirea iscăleşte
suflet fără acoladă,
strângându-mă ca-ntr-un cleşte.
.
Vis de toamnă definită
cu iz cald, trandafiriu,
smulgea inima rănită,
ce plângea până târziu.
.
Nopţile au prins culoare,
stelelor le-am spălat faţa
iar în ziua următoare
Zori de aur, spărgeau gheaţa.

Vrăjită de dor


M-auzi, pe-nserate
Cum strig necuvinte
Şi-ţi murmur, furate
Aduceri aminte?
.
Mă vezi printre spinii
Ce-au rupt rădăcina,
Din care bătrânii
Îşi apără vina?

Sunt eu, fir de iarbă
Uitată-n exil,
Cu lacrima-n barbă
Şi gând de copil.

M-auzi, dintre stele,
Cum plâng fulgi de nea?
Pe pleoapele tale
Aşez dragostea.

M-auzi, din tăcere,
Cum cuget pe nor?
Adorm în durere
Vrăjită de-un dor…