Sub scuturi


Ai grijă de tine,
nu toţi o pot face,
iar ziua ce vine
e goală şi tace.

Ai milă de soare,
sărută-l pe coate,
chiar dacă te doare
de nu se mai poate.

Ai stimă de lună,
ea pare mai dură,
din stele cunună
îţi face, şi-ţi jură
că nu-i îngheţată,
deşi-i rătăcită,
în noaptea pictată,
de vise iubită.

Ai grijă de toate,
nu-ţi face poteci
din ce nu se poate
spre nopţile seci.

Ai toată puterea
în mâinile tale,
apucă durerea,
alung-o la vale!

Ai grijă de fluturi,
nu toţi înţeleg
să zboare cu scuturi
din zori să-i culeg.

Reclame

Aşteptare


Aştept să-mi pui culoare
pe geana înlăcrimată,
să mă aduni din soare,
să-mi spui că niciodată
nu mi-ai pus ger pe glezne,
nici şoapte încrâncenate…să te adun mai lesne
decât culeg din noapte
visele-n palma dreaptă
şi steaua căzătoare
ce încă mai aşteaptă
să mă aduci din soare.

să-mi despleteşti furtuna
pe banca însetată,
în care-a ascuns luna
iubiri, ce niciodată
nu vor plăti dobândă
din credit compromis.

reconstruiesc, inundă,
nopţile prinse-n vis
se-agită-n largul mării,
de parcă plec privirea…
nu te pot da uitării
cântărind împlinirea.

Până dincolo


Reţin şoaptele între dinţi.
Stelele, de după boltă,
se ascund visând cuminţi
cum culeg albă recoltă
de săruturi, dezmembrate
dintr-un lan de curcubeie,
calde, tandre şi furate,
ca un suflet de femeie.

Alung gândul, nestatornic,
într-o grotă, să mocnească.
Zâmbetul apoteotic
şi şoapta ce-a vrut să nască
zeci de lovituri de bice,
le pun la păstrat, sub soare,
suferinţa să abdice,
să uit cât de mult mă doare.

Mă dor gândurile toate,
insomniile mă sorb,
mă târăsc, zâmbind, pe coate,
alung penele de corb
ce se adună-n cârduri clare,
mă îndeamnă să trăiesc
investind lacrimi amare…

mor, şoptindu-ţi: te iubesc!

Mi-e dor de ocean


Mi-e dor de cuvinte,
de albe tăceri,
de paşi înainte,
de veşnicul ieri…

mi-e dor de iubire
sau ce-a mai rămas
pe sub cimitire
în pacea din glas…

mi-e dor să-mi pui stele
de vis la urechi,
să-mi sculptezi pe ele
metehnele vechi…

mi-e dor să-mi descoperi
dorinţa de-a fi,
să-mi depeni luceferi
din joc de copii.

mi-e dor cum nu-i altul
mai dor pe pământ,
mă strigă asfaltul
să-i torc un cuvânt,

din versul în care
te răstălmăceam,
mi-e dor de uitare,
mi-e dor de ocean.

Numai Lui Îi sunt datoare


Iată c-am avut dreptate,
n-aş mai fi avut cuvinte…
vorbele seci nu sunt fapte,
amintirea-i prea fierbinte…
.
Lacrimile n-au să spele
nicio urmă de trecut,
drumul meu e scris în stele
n-am pretins, nici n-am pierdut.
.
Sfaturi am în pod, o droaie
şi promisiuni de-altfel,
peste ele câte-o ploaie
spală-n grabă, fel de fel.
.
Mulţi au încercat să-mi schimbe
sufletul, cu vorbe-n vânt,
dar i-am trimis să se plimbe…
nu-s singură pe pământ.
.
Am un Dumnezeu, cu care
mă consult, şi mă mândresc,
numai Lui Îi sunt datoare
pentru tot ce dăruiesc.
.

Păstrează veşnic dragostea!


Ţi-au bătut zorii în fereastră
şi te-au trezit, iubirea mea?
Să nu uiţi învoiala noastră!
Păstrează veşnic dragostea!
.
S-au rătăcit prin noapte vise
nehotărâte, mincinoase?
Printre ferestrele deschise
azi îţi aduc clipe duioase.
.
Să nu îndrăzneşti, iubirea mea
să uiţi cât de mult te iubesc!
În orice clipă, nu-s o stea,
doar noaptea-n cer să strălucesc.

Puţin câte puţin


Din stele blânde am brodat
iubirea pe pământ,
să port în piept un dor ciudat
din lacrimă şi cânt.
.
Din stele verzi am împletit
crenguţe de măslin,
sufletul ţi l-am dăruit
pe veci să ne iubim.

Să-mi pui în păr raze de stea
din cerul tău senin,
dezmeticindu-mi dragostea
puţin câte puţin.