Plini de început


plec, să-mi depăn depărtarea
într-o altă încrengătură,
să realizez că zarea
a început cu-o picătură…

nu se va sfârşi cu mine,
nici nu tine-n rol de spin,
sigur este cel mai bine
să iubesc… şi… nu puţin.

vântul urlă-n miezul verii
ca şi când s-a-ndestulat
de tăcerile durerii
şi de dorul netrunchiat.

lacrimile curg, cu ploaia,
fără seamăn, peste noi
se produce vâlvătaia,
plini de dragoste şi… goi.

Reclame

Testament



Pe perna mea de piatră
Aş vrea să-mi desenați
O lacrimă albastră,
Din norii parfumați
Cu visele pe care
Încercam să le-ating,
Zburând pe lângă zare
Tributul să-mi înving.

Sub haina mea de vreascuri
Să-mi șlefuiți dorințe,
Păstrate în adâncuri
Și lan de suferinţe,
Topite fără larmă
Sub flăcări nevăzute,
Smulse dintr-o alarmă
A gândurilor mute.

Să-mi dăltuiți speranța
Pe piatra funerară,
Când în sfârșit vacanţa
Dup-o viaţă amară,
S-a instalat zglobie,
Zâmbind în colţul gurii,
Din creștet în călcâie
Și-n pieptul picăturii.

Să-mi modelați din ceară
O inima topită,
Să scot capul afară
În lumea împietrită,
Când vântul vrea să zbiere
De dorul primăverii,
Să ung strofa cu miere
La începutul serii.

Să-mi întind aripi zvelte
Pe flăcările reci,
Cuvintele în trepte
Și versul pe poteci.
Să las putere-n muguri
Din paginile mele
Lacrima din adâncuri
Să zburde printre stele.

Mult mai bogată


 

Pot să-mi împletesc din lacrimi
Versuri pentru-o viată întreagă,
Pot s-adun, din multe inimi,
Durerea, într-o desagă.

Pot să-mi fac drum viu, prin neguri
Chiar cu aripile frânte,
Pot de-asemeni, printre muguri
Să fac iernile să cânte.

Pot muri pentru o secundă,
Ştiu că mă vei reinventa,
Mult mai duioasă şi mai blândă
Decât puteam eu exista.

Pot lua dintr-un crâmpei de cer
Un nor imens, să-i pun culoare
Din curcubeul efemer
Reinventând zare cu zare.

Pot chiar în lacrimi să mă scald,
Din cele pline de suspine,
Dar, ochii tăi îmi dau smarald
Să ating culmile alpine.

Pot primi-n dar bolta înstelată
Sau doar un fulg firav de nea,
Cu ochii tăi sunt mai bogată
Decât oricine-altcineva.