De ce-mi tot amintești că sunt bătrână, că nu ar mai fi timp pentru iubire când vezi prea bine, lumea se sfărâmă călcând apatic peste nemurire.
De ce-mi tot spui că viața e prea scurtă când se ucid atâția nenăscuți, fiindcă-i prea greu să îi mai porți în burtă după ce-i concepi cu necunoscuți.
De ce-mi tot amintești că sunt frumoasă când lumea-și pune piercing, silicoane, copiii lumii fug din zori de-acasă să-și toarne umbre reci în biberoane.
De ce-mi oferi atâta libertate cu pantalonii-aceia zdrențuiți, când lumea-și poartă mâinile la spate, privind asfaltul, triști și umiliți.
De ce mă înfășori, din zori, în noapte, de ce-mi strivești sărutul sub călcâi când eu nu-mi însușesc fructele coapte, nici lacătul cu cifrul crunt "rămâi!"
De ce-mi adaugi mii de dioptrii când eu nu vreau să dau decât iubire chiar de va fi s-o văd și voi muri sperând că dincolo e fericire...
De ce-mi ucizi credința în mai bine punându-mi lacrimile pe cântar și nu accepți că vine de la sine iubirea pură, fără de hotar.
De ce mă-ntorci din drum ca pe-o clepsidră ce-și toarnă fir cu fir în ea nisipul și nu mă lași să-not precum o vidră spre malul care nu-și ascunde chipul.
E voia mea să mai iubesc odată, e treaba mea pe care drum pășesc, vreau doar să mor cu inima-mpăcată că am iubit pentru ca să trăiesc.
''Mă uitam... la un minunat asfinţit de soare. În norii îngrămădiţi ţâşneşte o dâră de lumină şi acolo, ca un cărbune roşu, neregulat - soarele. Totul - deasupra pădurii şi secarei. Bucurie. Şi m-am gândit: Nu, această lume nu este doar o glumă, nu este o viaţă numai de suferinţă şi de trecere într-o lume mai bună, eternă, ci este una din lumile eterne, minunată, plină de bucurii şi pe care noi nu numai că putem, dar trebuie să o facem şi mai minunată, şi mai bogată în bucurii pentru cei ce trăiesc odată cu noi şi pentru cei care vor trăi în ea după noi.'' Lev Tolstoi.Nimeni nu poate ajuta la rezolvarea unei probleme daca problema este ca persoana ce trebuie ajutata nu vrea sa gaseasca rezolvarea. Nu este nevoie sa te lupti ca sa traiesti potrivit dorintelor tale. Traieste cum vrei si plateste pretul necesar.
''Mă uitam... la un minunat asfinţit de soare. În norii îngrămădiţi ţâşneşte o dâră de lumină şi acolo, ca un cărbune roşu, neregulat - soarele. Totul - deasupra pădurii şi secarei. Bucurie. Şi m-am gândit: Nu, această lume nu este doar o glumă, nu este o viaţă numai de suferinţă şi de trecere într-o lume mai bună, eternă, ci este una din lumile eterne, minunată, plină de bucurii şi pe care noi nu numai că putem, dar trebuie să o facem şi mai minunată, şi mai bogată în bucurii pentru cei ce trăiesc odată cu noi şi pentru cei care vor trăi în ea după noi.'' Lev Tolstoi.Nimeni nu poate ajuta la rezolvarea unei probleme daca problema este ca persoana ce trebuie ajutata nu vrea sa gaseasca rezolvarea. Nu este nevoie sa te lupti ca sa traiesti potrivit dorintelor tale. Traieste cum vrei si plateste pretul necesar.
Stropi din Sufletul meu 