Publicat în Dana Pătraşcu

Rugă


Ne mor poeții, Doamne, rămânem mai orfani, 
împietrim fără lacrimi, de dor, de prea mulți ani,
culegi pentru-a ta glastră tot ce-aveam mai de soi
să îți recite-n Ceruri... Fie-ți milă de noi!!!

Ne iei ce-avem mai vrednic, mai bun și mai curat
să rătăcim prin ceață mai orbi ca niciodat',
îți faci în Ceruri scenă pe care vrei s-aduni 
sufletele curate, oamenii cei mai buni...

Ne lași aici neghina și glodul cel uscat
să ne luptăm cu moartea și viața la pătrat,
ne iei toți trandafirii, crinii imperiali
și-n urmă lași ciulinii și domnii ireali.

Îndură-Te Mărite, de noi, neputincioșii,
Iartă-ne, ai iar milă de noi prea păcătoșii,
ne dăruie iubire, ne dăruie răbdare
să putem înțelege cu toți cât ești de mare.

Publicat în Dana Pătraşcu

Noi, cei ce dăruim fără vreo plată


Noi nu avem saloane în spitale, 
noi nu avem nici somn, nici loc de veci, 
noi împletim cuvântul în spirale 
și-l transformăm în șoapta din ghiveci.

Noi nu avem la căpătâi lumină, 
Dumnezeu ne-a aprins stelele toate
să luminăm, prin vers, din rădăcină
în veci de veci, atât cât se mai poate.

Noi dăm culoare în adânc de mină,
dăm viață, glas, iubire și-alinare
oricărui gând născut fără lumină
și azvârlit în ocna fără soare.

Noi ne-am născut cu harul prins sub geană,
am reciclat tăcerile profunde, 
am adunat cuvintele în cană
și-am adăpat cu ele lumi plăpânde.

Noi, cei ce dăruim fără vreo plată
celor care inspiră vers din zori,
cei care adunăm iubirea toată
într-un poem cu care poți să zbori,

Noi vom trăi atât cât ne veți ține
aprinși, în noapte, să mai strălucim 
șoptind un vers ales dintr-o mulțime
de dimineți, pentru că vă iubim.

Publicat în Dana Pătraşcu

Drum fără bariere


Sunt noapte, uneori, deși nu-s genul,
când șoaptele încep a se-năspri, 
iar visul pleacă către zori cu trenul, 
fără să-ntreb unde se va opri. 

Sunt clipă grea nescrisă-n calendare 
când veșnicia joacă la barbut 
tot ce-a crezut că încă mă mai doare,
tot ce s-a irosit când m-am născut. 

Sunt vis de plumb din frageda-mi pruncie, 
când lacrimile mi s-au irosit, 
s-au transformat în veșnica simbrie, 
deși a noapte nu mi-a mirosit. 

Sunt primăvară blândă și senină 
atunci când totul picură firesc 
și îmi iau visele din rădăcină 
să le sărut, îmbrățișez și le iubesc. 

Ele să înflorească peste noapte 
și-n zori să-mi pună zâmbetul pe perne, 
să-mi dăruiască cele mai dulci șoapte 
născute din iubirile eterne. 

Să-mi împletesc din ele o năframă 
pe care să o port la piept mereu, 
să uit că ești, c-ai fost numai o dramă 
care m-a vrut, doar când nu mi-a fost greu. 

Să-mi împletesc drum fără bariere, 
așa cum Dumnezeu m-a îndemnat, 
s-am cer senin, fără gânduri mizere,
și să trăiesc demn și adevărat.
Publicat în Dana Pătraşcu

O senină dimineață


Nu ți-am fost de ajuns, nici tie, 
nici altuia, dar nu-i nimic, 
Dumnezeu îmi va da simbrie 
pentru tot, nu știu cum să-ți zic... 

E dureros să crezi iubirea 
o floare de mărgăritar 
și să descoperi amăgirea 
ascunsă într-un buzunar. 

Să pleci la drum sperând că totul 
de astăzi va fi minunat 
și între timp să dai cu cotul 
la absolut tot ce-am visat... 

Nu ți-am fost de ajuns, nici ție,  
nici altora, sunt prea firavă, 
te îmbrăcam în poezie, 
sinceră, dulce și suavă. 

N-am avut mască de fecioară, 
nici cizme pline de noroi, 
ți-am făcut clipa mai ușoară 
sperând că vom răzbi prin ploi. 

Doar lupu-și schimbă părul iute, 
năravul însă niciodată, 
nu ți-am fost de ajuns, vrei sute, 
eu sunt doar inimă curată. 

E plină lumea de belele 
și de tăciuni miraculosi, 
versul meu zboară pân' la stele 
citit de oameni inimoși. 

Nu ți-am fost îndeajuns de bună? 
Și-ai vrea să plâng întreaga viață?
Nu mă cunoști, după furtună 
sunt o senină dimineață. 

Iar dacă Dumnezeu, drăguțul 
are un alt plan pentru mine, 
consider că tu ai fost puțul 
plin cu venin, și-mi va fi bine.
Publicat în Dana Pătraşcu

Robotică


Te voi iubi-n această noapte
Cum nu ai fi crezut că pot, 
Pe spuma nopților de lapte
Cu o putere de robot. 

Te voi iubi fără oprire
Ca un izvor de frunza verde,
Să-ți răsplătesc a ta iubire 
Exact în ora ce se pierde. 

Exact așa cum cere noaptea
C-o oră-n minus pentru tot,
Îți voi reda doar libertatea
Și-a ta iubire... de robot.