Verde de fistic

 

Mă lepăd de fereastra
sărutului bezmetic,
istovitor de dulce,
nemuritor alint.

descopăr sub securea
ce taie depărtări
strigătul din pădurea
ce-a desfrunzit uitări.

pe pieptul tău mă vindec
înveşmântată-n tril,
sărutul de pe pântec
cutremurând febril.

Mă îmbrac în noaptea asta
în verde de fistic,
stelele să se culce
la ceasuri de argint.

Alegere

Nu vreau să-ntind mâna spre soare,

Să-ţi umbresc drumul cu vreun nor,

Mai bine muşc din depărtare,

Hrănindu-mă cu al tău dor.

.

Aleg să fiu sclavul iubirii,

Orbească dracii toţi, de ciudă,

Că-n timp ce-ngrijesc trandafirii,

Ei, pentru a mă-nţepa, asudă.

.

Aleg să dau vieţii culoare

Din ochii tăi şi geana mea,

Ignorând orice vrăjitoare

Ce nu invocă dragostea.

.

Nu vreau să rătăcesc prin ceaţă,

Mai bine-mi fac prin munte drum

Decât să strâng întreaga viaţă

Saci îmbâcsiţi de ger şi fum.

.

Aleg să-mi pun sare pe rană

Decât să mă înec în miere,

Zaharisindu-mă într-o cană

Cu pereţi căptuşiţi de fiere.

.

Aleg să port în suflet chinul

Şi crucea-n spate, fără teamă,

Decât să dăruiesc suspinul

Uitând că dragostea mă cheamă.

.

Nu vreau să te admir pe tavă,

Aburind, din cuptor, ieşit,

Mai bine sufăr sub potcoavă

Şi te iubesc la nesfârşit.

Război în Paradis

Era război în acea lume…

De parcă-n asta-ar fi mai bine

Printre enigme şi cutume,

Lacrimi, durere şi suspine…

.

Era război, iubirea mea,

În acel vis, poate coşmar…?!?

Cum să-l numesc, când noaptea-i grea

Şi totuşi n-are gust amar!?!

.

Când Cerul, îngeri îmi trimite,

În locul tău, să îmi mângăie

Sufletul şi când nu admite

Inima-n flăcări să-mi sfâşie…

.

Poate că doar eu văd războiul,

Poate că doar eu simt deşertul

În care mă topesc ca sloiul

Ce-n flăcări scaldă postamentul.

.

Poate că numai Cerul ştie

Cât mă apasă cu-al lui nor

Cât depărtarea mă sfâşie,

Cât te iubesc şi te ador!

.

Poate c-a fost numai un vis

În care voiam să dobor

Armele reci din Paradis,

Să te iubesc, să te ador!

.

Telepatie

Priveam în gol prin geana udă

Spulberând groaza din tăcere,

Să-mi adun clipa ce asudă

Ne-îndrăznind, mai mult, a cere.

.

Priveam un zid cu carnea groasă

Să-mi pun o singură idee

Sub geana, care nu mă lasă

Să număr paşi pe-altă alee.

.

Priveam un suflet despletit,

Prin flăcări, hărăzit să nască,

Din geana ce s-a limpezit,

Izbânda supraomenească.

.

Priveam oglinda plictisită

De aburul ce-o-nceţoşa

Rece şi dură, împietrită

Dar, nu mă mai înduioşa.

.

Priveam o stradă înfundată,

I-am găsit singura ieşire

Numai la pieptul tău şi-ndată

Mi-am găsit drum spre fericire.

Raiul meu

Cu-n singur gând îmi dai lumină,
Cu un cuvânt mă amăgeşti
Că ar fi doar din a mea vină
Iubirea noastră ca-n poveşti.

Din straturi albe de petale
Îmi dăruieşti aripi de zână,
Să mă simt în braţele tale
O perlă smulsă din furtună.

Cu-n singur gest îmi iau splendoare
Din visul ce mi-l zugrăveşti
Pe stelele aducătoare
De clipe-n care mă iubeşti.

Din straturi albe de sidef
Ţi-aş tălmaci poemul sfânt
Ieşit etern în relief,
Eşti Raiul meu pe-acest pământ!