Publicat în Dana Pătraşcu

Azi codrul nu mai este


azi nicio căprioară
nu vine la izvor,
nici când se face seară.
nici când se-neacă-n dor.

azi nu mai poți ucide
cum ucideai odată
azi moartea se divide
la viața nepurtată.

seceta nu mai cheamă
pe nimeni la izvor,
nici setea n-are teamă
că apa are clor.

azi tații n-au puterea
de-a face semn discret,
pentru-a păstra tăcerea
răpită prin decret.

azi ne ucidem frații,
părinții și vecinii
și pentru decorații
ne mușcăm ca și câinii...

azi codrul nu mai este,
versul nu mai pătrunde,
pădurea-i o poveste
ce-n vreascuri se ascunde.

azi codrul nu mai are
nici leagăn, nici poveste,
nici pași de căprioare,
azi codrul nu mai este.

azi nicio căprioară
nu moare împușcată,
azi nu mai avem țară,
nici Labiș n-are tată.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un comentariu