Mă iei cu tine?

Mă iei cu tine-n podul palmei drepte,
să mă privești din când în când pe drum?
Să știi că are cine să te-aștepte,
un suflet renăscut mereu din scrum. 

Mă iei cu tine-n buzunaru-n care 
porți cheile mașinii și-un breloc?
Din când în când să-ți fur o sărutare...
Mă iei cu tine sau nu mai ai loc?

Din timpul meu

N-am timp să-ți demonstrez că sunt, c-am fost
și nici nu știu de ce mi-aș da silința...
n-am să depun eforturi fără rost,
în mine e clădită biruința.

N-am timp să-ți demonstrez că-s minunată,
că am ceva în plus, în minus sau citez
în lumea asta verde, parfumată
de ce m-aș consuma să demonstrez?

Eu pot să urc pe creste dacă vreau,
chiar dacă-n vârf de munte mă sufoc,
de-o viață urc, nu am de gând să stau
să te privesc cum pui paie pe foc.

Iar dacă-ți dăruiesc un munte de iubire
într-o secundă sau într-un minut,
n-am altceva de dat, o să te mire? 
Atâta am, nimic n-am de pierdut!