Publicat în Dana Pătraşcu

Din timpul meu


N-am timp să-ți demonstrez că sunt, c-am fost
și nici nu știu de ce mi-aș da silința...
n-am să depun eforturi fără rost,
în mine e clădită biruința.

N-am timp să-ți demonstrez că-s minunată,
că am ceva în plus, în minus sau citez
în lumea asta verde, parfumată
de ce m-aș consuma să demonstrez?

Eu pot să urc pe creste dacă vreau,
chiar dacă-n vârf de munte mă sufoc,
de-o viață urc, nu am de gând să stau
să te privesc cum pui paie pe foc.

Iar dacă-ți dăruiesc un munte de iubire
într-o secundă sau într-un minut,
n-am altceva de dat, o să te mire?
Atâta am, nimic n-am de pierdut!

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un comentariu