Publicat în Dana Pătraşcu

Mi-e totul furtună


Să taci! Nu-mi mai spune ce bine că sunt!
Tăcerea mă-mbracă, lumina distruge!
Să tac ca mormântul ce-mi pune cuvânt
la capăt de cruce doar să mă subjuge...

Să taci! Nu-mi mai pune cuvinte pe buze!
Nu vreau să te nărui, nu vreau să te-opresc,
las totul în urmă, nu vreau să m-acuze,
să-mi spele păcatul vreun plânset câinesc.

Să nu crezi că moartea mea e vreo bravură,
nici viața nu este, nici zorii n-au fost,
nici lacrima asta nu curge din ură,
dar cum s-o acopăr? O știu pe de rost!

Simetric se-adună, simetric pornesc
din inima asta ce urlă, nebună,
să mor în tăcere e tot ce-mi doresc,
nu-mi cere seninul, mi-e totul furtună.
Dan GIUGULA Photography

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un comentariu