Sub cascade provocate


Vreau să zbor, să zbor departe
De tot omul ce lovește,
Să dau foc la semn de carte,
Să mă comport nebunește.

Vreau să zbor, să zbor spre stele,
Să-mi găsesc liniștea sfântă
Între paginile mele
Să-mi aud versul cum cântă.

Vreau să zbor, să zbor odată
Cum n-am mai zburat nicicând,
Să-mi ascund iubirea toată
Dintre lacrimi, izvorând.

Vreau să zbor, să zbor pe creste
Să nu mai aud minciuni,
Printre clipele celeste
Să-întâlnesc doar oameni buni.

Vreau să zbor, cu-aripa frântă
Și cu rănile enorme,
S-aud dragostea cum cântă
În cupele-i uniforme.

Vreau să zbor, în adâncime
Să vărs norii-n picătură,
Să șterg rănile din mine,
Să pun dragostea pe ură.

Vreau să zbor pe culmi alpine
Singură-n pustietate
Să nu mai aud de-un bine
Ce se uită peste noapte.

Vreau să zbor atât de sus,
Lacrima să nu-mi zărești
Nici în zori, nici în apus,
Nici în oglindiri lumești.

Vreau să zbor, pe norii mei
Doar în ei mă pot încrede
Să uit anii ăștia grei
Și-ochii tăi, fior de verde.

Vreau să zbor, dintre puhoaie
De necazuri și durere,
S-opresc lacrimi în șuvoaie
Și să zbor, să-aud tăcere.

Vreau să zbor de lângă tine,
Să fii mult mai fericit,
Să strivesc sufletu-n mine,
Uitând ce mult te-am iubit.

Vreau să zbor, să uit cuvinte
Ce mi le-ai lovit de gheaţă,
Să privesc doar înainte
Făr-a-mi mai păsa de viaţă.

Vreau să zbor, să uit că ieri
Am zâmbit la pieptul tău,
Iar astăzi, printre dureri
Zbor, urlând din hău în hău.

Vreau să zbor, secând cascada
Pe care-o provoci mereu,
Să uit iarna și zăpada,
Să fiu doar cu Dumnezeu.

Vreau să zbor, să poți zâmbi,
În blestem să nu mai zac
Probabil cât voi trăi…
Vreau să zbor, ce pot să fac?

Posted in Dana Pătraşcu | Tagged , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

În ochii tăi

Sunt, în ochii tăi, frumoasă,
Sunt iubirea din scriptură
Sacră, precum o crăiasă
Deși-s doar o picătură.

Sunt, în ochii tăi, femeia
Care-ți tulbură privirea
Care ți-a aprins scânteia
Și-ți dăruiește iubirea.

Sunt, în ochii tăi, o floare
Ce nicicând nu se-ofilește,
Curcubeu iscat din soare
Ce-n palma ta se-arcuiește.

Sunt, în ochii tăi, secundă
Zămislită în iubire,
Sunt o lacrimă plăpândă
Pierdută de fericire.

Sunt, în ochii tăi, minunea
Nisipului de val șters,
Îndeplinind misiunea
De-a transforma viaţa-n vers.

Sunt, în ochii tăi, o rază
Pierdută de-o stea polară,
Ce-n iubirea ta valsează
Într-o blândă primăvară.

Posted in Dana Pătraşcu | Tagged , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Luna despletită


Sunt boltă înstelată
În ochi când mă privești,
Aripa dantelată
A zânei din povesti.

Sunt albă ca zăpada
Tu, prinţul ce-mi dă viaţă
Distrugând acolada
Ce mă ținea sub gheaţă.

Sunt boltă însorită,
La pieptul tău zâmbesc
Sub Luna despletită
De-aceea te iubesc!

 

Posted in Dana Pătraşcu | Tagged , , , , , , | Lasă un comentariu

Te-am așteptat

Te-am așteptat, plângând și-n astă seară
Sub cerul nostru, parfumat cu vise
Să-mi aduci inima, ca pe-o comoară
Să-ți dau în schimb doar paginile scrise.

Te-am așteptat, să ciocnim cupa noastră
După doi ani de cruntă așteptare,
Să-mi aduci un sărut sub bolta-albastră,
Să-ți dau în schimb o clipă de visare.

Te-am așteptat să-mi îmblânzești dorinţa,
Să-mi umpli aşternutul de parfum,
Să-mi iei din suflet toată suferinţa
Dar, te-ai pierdut, pe undeva pe drum.

Am să te-aștept cum fac mereu, iubite
Am să te-aștept să vii și mâine seară
Chiar de-am să rătăcesc printre cuvinte,
Ai fost, vei fii pe veci a mea comoară.

Posted in Dana Pătraşcu | Tagged , , , , , , | Lasă un comentariu

În iubirea ta să zac

 

Sunt indignată când te simt
Că nu îmi dai crezare
Deși, știi sigur că nu mint
Și sufletul mă doare.

Sunt fericită că exiști
În viaţa mea de-o vreme
Dar, mi-aș dori să nu insiști,
Cu daruri și probleme.

Eu nu iubesc un suflet dur
Cu pieptul plin de gloanțe,
Nici un prinţ putred, pe-un cal sur,
Picat dintre romanțe.

Eu iubesc ce mi-a fost sortit
Acum doi ani, de Domnul
S-a-întâmplat, m-am îndrăgostit,
De nu-mi mai găsesc somnul.

Nu mă pricep să mă prefac,
Nu vreau nimic material,
Vreau în iubirea ta să zac,
Nu în teama de ireal.

Posted in Dana Pătraşcu | Tagged , , , , , , , | Lasă un comentariu

Chiar dacă


Chiar de inima te doare,
Pune pe zăpadă, sare!
Nu încerca să presari miere
Că-ți vei lua la revedere.

Chiar dacă sufletul arde,
Cere-i vieții, miliarde
De secunde înghețate
Și pornește mai departe!

Chiar de capul ți se lasă
Fii stăpân la tine-acasă!
Nu te mai topi de dor,
N-ai cui cere ajutor.

Chiar de vezi la colţ de stradă
Nopțile, cum stau grămadă,
Nu le lua în seamă ura,
Ele n-au simțit arsura.

Chiar dacă primești suspine,
Nu-înceta să faci mult bine,
Zorii vin dup-orice noapte
Și-mi vei da din nou dreptate.

Chiar dac-ai greșit intrarea
Nu-înceta să iubești zarea,
Ai încredere în tine
Și în stelele divine.

Chiar dacă vine furtuna
Nu-înceta să iubești Luna,
Stelele îți vor zâmbi
Printre nori, în orice zi.

Chiar de fumul nu-i ca ceaţa
Nu-înceta să-ți iubești viaţa!
Nu vei achiziționa
Alta, orice ți-aș dona.

Chiar de-s gropi pe drumul tău,
Sus, e Bunul Dumnezeu,
Aici, iarna ne îngheață,
Privește-l pe EL în față!

Chiar de inima te doare,
Soarele-i așa de mare,
Noaptea, Luna strălucește,
Sigur, doar El te iubește.

Posted in Dana Pătraşcu | Tagged , , , , , , | Lasă un comentariu

Cum să-mi vând inima-n rate?


Cum să-adorm dorul în noapte
Când el de-abia se-înfiripă,
Cum să-mi vând inima-n rate
Când sufletu-n lacrimi țipă?

Cum să-înec dorul de tine
În cascadele sărate?
Viața nu-mi aparține,
Ești aici când ești departe.

Cum să-mi împletesc cuvântul
Fără să-ți măsor privirea?
Expiră abonamentul,
Reîncarcă-l cu iubirea!

Cum să-mi oblojesc durerea
Clipelor nemărginite,
Când eu îți măsor tăcerea
Și-o aștern peste cuvinte?

Posted in Dana Pătraşcu | Tagged , , , , , , , , | Lasă un comentariu