Dreptul dea zâmbi, 44


Originally posted on Madi şi Onu Blog:

4 Ianuarie 1995.
Deşi Marian începea munca de-abia pe 6 ianuarie, parcă a simţit ceva şi s-a întors de la părinţi, cu două zile înainte. Pe drum înspre locul de muncă s-a întâlnit cu un coleg care i-a spus tot ce se întâmplase… cum m-am întors acasă, am internat copiii bolnavi…
Acel coleg a venit la mine şi mi-a spus că mă aşteptă cineva la poartă, la intrarea principală. Am ieşit cu ochii înspre partea dreaptă, cum ar fi trebuit. În spatele meu… cu ochii în lacrimi… Marian:
-Vrei să mergem să bem o cafea? m-a întrebat.
M-am dus la şeful şi l-am rugat să mă lase câteva minute…
Am iesit la colţul străzii, unde era un bar. I-am povestit totul de-a fir a păr. Mă privea şi asculta… cu aceiaşi ochi pe care-i avea în ziua când eram internată în spital. I-am spus:
-Oricât de mult te-aş iubi, oricât…

View original 252 more words

Crâmpei de vis


Luasem stelele de mână
să-mi hărăzească în zadar
destinul, care se fărâmă
ca pâinea frântă-n calendar.

Să pun pe cearcănele zilei,
când ploaia lespezi a pătruns
până în veşnicia filei,
un dor de tine, dor ascuns.

Luasem şoaptele la goană
prin versul irosit în crâng,
catapultat fără îndoială
în zori albaştri care plâng.

Pe boltă aripa se pierde
ca un crâmpei de vis furat,
o noapte-n care luna verde
se scaldă-n ochiul nepătat.

Dreptul de a zâmbi, 43


Originally posted on Madi şi Onu Blog:

Şi lui Nelu îi tricotam, pulovere, tricouri… Purta acelaşi lucru până îl rupea. Când îl murdărea.., seara îl spălam, mă trezeam la 4 şi i-l călcam până se usca. Aduceau fratele lui şi cumnata, de la serviciu, bucăţele de tricot (lucrau la “Munca Textilă”). Eu le deşiram şi înnodam fiecare firicel. Pe spatele pantalonaşilor sau ale puloverelor erau numai noduri. Jurai că e pluşat materialul. Ce de noduri mai făceam…!!!
Pe 22 decembrie 1994, cu toate cadourile copiilor în sacoşe, mi-am luat inima în dinţi şi m-am dus să le duc cadourile. Când am ajuns la uşă (tremuram ca piftia, inima îmi bătea să sară din piept), am sunat şi am aşteptat să-mi răspundă. Am auzit foşnete de după uşă. Nu era lumină în dreptul uşii, aşa că nu aveau de unde să ştie cine se află în prag, dar nu au deschis. Copiii erau singuri. Aşa erau învăţaţi: să…

View original 482 more words

Dreptul de a zâmbi, 42


Originally posted on Madi şi Onu Blog:

Deja era septembrie, toamna se instaura. Nu aveam cu ce mă îmbrăca… (de la aviator mi se furase şi tricoul tricotat de mine).
M-au primit şi… dormeam o noapte cu cele 2 fete mai mici, una cu cea mare, în alta cu fiul lor: pe jos, pe plapumă, pe unde dădea Dumnezeu.
La noi la serviciu o colegă aducea haine cu plata la salariu. Tatiana mi-a spus să-mi cumpăr câteva. Mi-am luat: două pulovere, o fustă groasă şi o haină.
Eu cumpăram ţigările, iar ei alimentele. Vorbiseră cu administratorul blocului să nu mă şteargă de la întreţinere, de la mama (cel puţin aşa să se răzbune pe ele). Mama era neagră din această cauză. Spunea pe la serviciu, prin bloc că mă luase Tatiana la ea pentru fiul său (un copil, cu 11 ani mai mic decât mine). Nici ea nu mai ştia cum să mă denigreze, deşi colegii văzuseră…

View original 473 more words

Dreptul de a zâmbi, 41


Originally posted on Madi şi Onu Blog:

Mama ţipa cât o ţinea gura, la ginerele ei, să mă reţină, iar ea şi fiică-sa să mă lovească…Un balamuc de nedescris.
Cu greu am reuşit să ies din mâna lor, sau poate tot cu ajutorul lui Dumnezeu.
Rodica, soţia lui Mitruţ, cei pe care-i ajutasem să se mute la noi în bloc, să nu mai locuiască pe şantier în barăci, îi născocise Alinei, minciuna că eu, aş fi spus: “abia aştept să termin divorţul să le bat pe amândouă!”
Ulterior, în 2009, i-am povestit fiicei lor, pe care atunci o purta în pântece, ce vorbă bună mi-a pus mama ei. Atunci, s-a dumirit, de ce eram rezervată faţă de mama ei, Nu ştia de ce sunt supărată pe ea, deşi mama mea i-a botezat 3 copii.
Unde să mă duc Doamne??? Unde??? Am intrat câteva clipe la Zoica, să fumez o ţigară şi ea mi-a povestit multe întâmplări (dar…

View original 575 more words

Paşte Fericit!


Doar un strop de suflet am,
Poate o imensitate…,
Poate e numai un gram,
Poate nici nu am dreptate,
Dar eu mă exprim în voie
Cuvântul pot desena
Atunci când este nevoie
Să-mi răcoresc inima.
Azi în prag de Sărbătoare
Aş vrea să vă-nviorez,
Să aveţi în viaţă Soare!
Tuturor vreau să urez:
Cu lumină şi iubire,
Din suflet cald şi speranţă,
Să trăiţi în fericire
Absolut întreaga viaţă!
Paşte Fericit!