Pumnalul morţii


Ce sentiment ciudat, inexplicabil…,
Să simţi că orice-ai face… e-n zadar,
Să ai de toate, să nu fi capabil
Să ştergi pumnalul ei din calendar…?!?

Al morţii voal mi-ntunecă privirea,
În lacrimi rătăcesc ca un nebun
Ce n-a gustat în viaţa lui iubirea,
E prea târziu şi nu am cui s-o spun.

Ne împăunăm cu sute cu  perdele,
Ne cocoţăm pe ziduri mai mereu,
Ne vopsim sufletul în acuarele
Uitând ades c-avem un Dumnezeu.

El din grădina lui îşi pune-n glastră
Tot ce doreşte, fără-a întreba
Neputincioşii ce zac la fereastră
Realizând că nu au ce salva.

Te iert robot bătrân şi fără minte!


Eu te iubesc, ateu ciudat şi singur
deşi n-ai înţeles cât te admir,
ce mult aş vrea să pot să te-asigur
că Dumnezeu nu-i doar în cimitir!
 .
Eu m-am născut să îţi aduc aminte
că te transformi într-un robot cumplit,
că Dumnezeu ne iartă şi-n morminte,
şi asta chiar de când ne-a zămislit.
 .
Eu te iubesc, chiar dacă nu pot ţine
Luna-ntr-o mână, soarele la piept,
şi voi ierta blestemul de la tine,
mă-nclin în faţa Domnului şi-aştept…
 .
Te iert şi te iubesc ca pe-o furnică
ce-a greşit drumul şi s-a rătăcit
prin lumea-n care iarba se ridică
sub talpa ce-a strivit necontenit.
 .
Te iert robot bătrân şi fără minte!
Tu eşti doar un ateu, nimic mai mult,
eu sunt un strop de suflet, ia aminte,
de-aceea te ignor şi nu te-ascult.

 

dor de noi…


Şi-aşa de mult aş vrea să-ţi simt făptura
cum mă îmbracă în priviri fierbinţi
şi îmi dezbracă lacrima şi ura
cu sufletul, scoţându-mă din minţi…

E mult de când te-ai dus pe-a ta potecă,
e mult mai mult de când te-am alungat,
din viaţa mea, ca pe o etichetă,
ce-n timp s-a scorojit şi a picat.

Mult prea puţini mai rămân după noapte,
mult prea din zori se întunecă în doi,
e linişte şi pace între şoapte
şi-mi e un dor de tine…, dor de noi…

Tu-mi eşti la fel, cum te-am aflat cândva,
un strop de vis, căzând uşor pe păr,
ce mi-a zdrobit, în taină inima
cu-al tău venin, dulce – mângâietor.

Anunţ


Pentru iubitorii de poezie şi mai ales pentru iubitorii poeziei mele, recitată de Ştefania Popescu în cadrul emisiunilor de la Radio Clipa, pot oferi un strop de suflet, editat pe un audio-book, realizat de mine. Audio-book-ul conţine 40 poezii. Vreau să-l distribui, absolut gratuit, prietenilor postului de Radio Clipa, în mica mea vacanţă pe Litoral, care se va desfăşura în perioada 28.08.2014 – 03.09.2014, în staţiunea Eforie Sud. Doritorii sunt rugaţi să mă contacteze!

Cu stimă,

Daniela Pătraşcu – O Picătură de Suflet

Mi-e milă de tine, român orb şi prost!


Mi-e milă de tine, român orb şi prost!
Tu nu vezi nimica? Nu-ţi e de ajuns?
Uitat-ai, se pare, ce vrei şi ce-ai fost,
Acum ieşi în stradă ca oaia la tuns!?!
.
Copiii, române, nu cresc doar cu apă!
Au cotă infimă, din care nu iei
O lună de zile cartofi, şi nici ceapă…
De ce n-ai curajul să ceri câţiva lei?

Tu ieşi pentru Gâdea, să-l pui preşedinte…

Şi pentru Băsescu ieşit-ai, cândva,
După ce minerii ţi-au scos câte-un dinte
Iar de la Antene, Ion ne rânjea.
.
Tu nu-ţi vezi bătrânii cum cerşesc prin piaţă?
Se hrănesc cu pâine şi apă… că-i post,
Şi-au muncit, române, au muncit o viaţă…
 Mi-e milă de tine, român orb şi prost!
 .
 Tu ieşi pentru Gâdea şi Badea, pe stradă,
Te cerţi şi te baţi, te înjuri, pentru ei,
Cei care-n curând, n-au cum să te vadă,
Tu eşti… lumea-a III-a, ei – Antena 3.