Crudul adevăr

Mă scald în zile fără tine
și doare cum n-aș fi crezut,
doar glasul tău m-ar mai susține,
așa ceva n-am mai văzut...

Privesc oglinda și-mi dau seama
că ai dreptate-n tot ce spui
deși prin mine curge teamă
că sunt a ta și-a nimănui.

Deși n-aș vrea să-ți dau dreptate
tu ești perfect așa cum sunt,
suntem în unanimitate,
crud adevăr... ciudat cuvânt.

Să simt cum mă topesc de dor,
oglinzile să sparg pe rând,
să fiu un strop de vărsător,
să-mi fii un vărsător în gând.

Înnorat

M-ascund sub nori de teamă, 
m-ascund sub cer de frig 
când nopțile mă cheamă 
în șoaptă să te strig. 

Mă rătăcesc prin gânduri 
forțând un labirint 
te răstignesc pe rânduri 
în care să te simt. 

Să îți alung tăcerea 
din crestele durerii,
m-ascund sub mângâierea 
ascunsă-n pragul serii.

Te regăsesc în vise 
ascuns în dimineți 
spunându-mi că-s permise 
iubirile-ntre ceți.

Mi-aș călca ochii în picioare

Mi-aș călca ochii în picioare 
Să nu-ți mai caute privirea 
Acum când pleci peste hotare,
Iar eu rămân cu amintirea.

Mi-aș pune-n lacrimi spini de gheață 
Să redevin ce-am fost cândva, 
Când stropii ploii de pe față 
Așteptau numai gura ta. 

Mi-aș călca ochii în picioare 
să nu mai știu c-ai existat 
doar pentr-o clipă, și că doare 
secunda când m-ai sărutat.