Publicat în Dana Pătraşcu

Înnorat


M-ascund sub nori de teamă, 
m-ascund sub cer de frig
când nopțile mă cheamă
în șoaptă să te strig.

Mă rătăcesc prin gânduri
forțând un labirint
te răstignesc pe rânduri
în care să te simt.

Să îți alung tăcerea
din crestele durerii,
m-ascund sub mângâierea
ascunsă-n pragul serii.

Te regăsesc în vise
ascuns în dimineți
spunându-mi că-s permise
iubirile-ntre ceți.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un comentariu