Publicat în Dana Pătraşcu

Crudul adevăr

Publicat de de O_Picătură_de_Suflet 

Mă scald în zile fără tine
și doare cum n-aș fi crezut,
doar glasul tău m-ar mai susține,
așa ceva n-am mai văzut...

Privesc oglinda și-mi dau seama
că ai dreptate-n tot ce spui
deși prin mine curge teamă
că sunt a ta și-a nimănui.

Deși n-aș vrea să-ți dau dreptate
tu ești perfect așa cum sunt,
suntem în unanimitate,
crud adevăr... ciudat cuvânt.

Să simt cum mă topesc de dor,
oglinzile să sparg pe rând,
să fiu un strop de vărsător,
să-mi fii un vărsător în gând.

Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un comentariu