Prea multe ne mai stă în cale
Deși n-avem nici un mister
Luptăm cu toate, lent, agale…
N-avem motiv să ne grăbim
N-avem de ce să alergăm
E minunat să ne iubim,
Cum ne dorim, să nu-ncetăm
Să ne șoptim chiar și în ceaţă
Un „te iubesc!” blând și divin
Să fim precum o dimineață
După o noapte de venin.
Să fim o noapte înstelată
Dup-o zi plină de furtuni
Să reclădim iubirea toată
Printre nori negri și genuni.
Să explodeze de culoare
De dragoste nemărginită,
Să zburăm zilnic către soare…
Să te iubesc, să fiu iubită.
*