lipsesc


ascund iar lacrimile la rever
şi fac un pas cât toată vâlvătaia,
un singur nor pe viaţă îţi mai cer
şi-apoi mă sting împăturindu-mi foaia.

triumfător mi se aşterne drumul,
dar fără tine totu-i un mister,
sărutul tău mi-ar inspira parfumul
şi mi-ar aprinde stelele pe cer.

ascund în dorul neştirbit de vreme
lacrimi însângerate de iubire,
îmi desemnez cu patimă probleme
cu gust apatic de închipuire.

monotonia mă îngenunchează
la capătul peronului, găsesc
un şantier pe care se lucrează
non-stop, doar eu, doar eu lipsesc.

Reclame

frământări de mormânt


 

 dintr-un colţ te privesc
s
ă-nţeleg ce-am pierdut,
colţul gurii strivesc
într-un alt început.
 
am puterea să-ţi fiu
peste timp pământiu
alinări în pustiu
un curând de târziu
 
eu voi fi peste zi
cer deschis în abis
dezlegând ce-a fost scris
înflorind voi zâmbi
 
dar am fost adăpost
şi surâs de copil
curios
şi febril,
când m-ai luat ieri la rost.
 
am nevoie să-mi dai
aripi reci de mormânt
de la colţ s
ă-mi predai
frământări de cuvânt.
 
 
 

floare albă de nea


 

 
 
 

floare albă de nea
s
ă te-adun de-aş putea
în tăceri de mormânt
s
ă-mi arăţi cine sunt.

să te cern dintr-un nor
peste timp călător
lunecând abisal
cu un alb infernal.

floare albă de nea
spulberând dragostea
unui viscol s
ă-mi pui
dig de foc dorului.

să zideşti în pereţi
drum şoptit de n
ămeţi
cu aromă de stea
floare albă de nea…

 
să mă sting, să adun
ghiocei de sub tun
şi din patima mea
să mă smulgi, de-ai putea.
 
 

Asigurare


Dacă voi afla secretul
care domneşte sub geană,
visând ca analfabetul
stelele care-l reclamă
fiindcă le-au atins chitara,
imnul mângâierii tale
aşteptând zorii şi seara,
ar curge timid la vale.
.
Pun virgula între zile,
punctele în caravană
pornesc să îngroape file
să pună sare pe rană.
Ard, dar înlătur cortina
şi păşesc în consecinţă
citind strofa cu retina
ascunsă-n a mea fiinţă.
.
Despic cerul să se ştie
că de ploaie mă usuc,
pândesc zborul pe hârtie
oprind zorii ce se duc.
Nopţi jucate la ruletă
le aduc la suprafaţă,
virgula din eprubetă
mă asigură pe viaţă.

Adun


Din visteria nopţilor trecute,
un alt suspin astăzi am îngropat.
Mă-ntorc de la priveghi de frunze mute…
Dumnezeu să te ierte, de păcat!
.
Nu toată lumea ştie să consume
din aerul în ploaie expirat,
mă-ntorc de la priveghi păşind prin lume…
Dumnezeu să te ierte, de păcat!
.
În visteria nopţilor voi pune
de mâine, versuri fără de corset,
să înmulţească vremurile bune
cu lacrimi scoase de la amanet.
*

Dintr-o cupă-n alta


Plimbând iubirea dintr-o cupă-n alta
mestecenii devin tot mai curaţi,
mă bate gândul să-mi populez balta
cu nuferi goi, ca să mă judecaţi.

Să mă strecor prin nopţile confuze
să adorm în palma fără niciun rost,
să mă trezesc o lacrimă pe buze,
să-ţi sărut cerul nopţi fără adăpost.

Nu vreau s-adorm nesărutată


Poţi să-ntorci luna-n miezul zilei
din drumul ei fără popas,
poţi pune-n literele filei
stropi inocenţi din al tău glas.
.
Poţi pune stelele pe pernă,
cu raza lor să mă-nconjor
să-ţi dărui dragoste eternă
dar nu mă pedepsi… să mor…
.
Poţi să-mi aduci un val de mare,
cu adâncimea ei enorma,
nu mă trimite la culcare
făr-un sărut, sub nicio formă!
.
Nu pot s-adorm, nesărutată
de gura ta, izvor de vis,
nu mă trimite niciodată
la somn, nu îţi este permis.