Publicat în Dana Pătraşcu

Noi suntem crudul adevăr


Am vrut să mă îmbăt aseară, 
s-adorm, să uit de tot și toate
ce vor, dar nu mă înconjoară,
să mă târăsc plângând pe coate.

Un glas venit din astă lume
îmi spunea fără să-l aud:
"oricum nu avem timp de glume,
noi suntem adevărul crud.

Ia tu penița-n mâna dreaptă
îmbată versul în licoare,
apoi când nimeni nu se-așteptă
să-mi fii cu un sărut datoare."


Am vrut să mă îmbăt aseară
și-apoi să-ți spun că te iubesc,
tăcerea să nu mă mai doară,
am preferat să rătăcesc.

Apoi ți-am dăruit poemul
în care crud ne oglindim
de parcă am ucis blestemul
și-ncepem să ne reclădim.

În zori când ți-am găsit sărutul
pictat pe versul adormit,
am înțeles că începutul
din noi nu poate lua sfârșit.


Autor:

De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă, Doar versul care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.

Lasă un comentariu